Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223906.05 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul International Bucuresti 2008

Maratonul International Bucuresti 2008

Maratonul International Bucuresti inseamna inca un pas pe drumul catre normalitate.

Centrul capitalei arata nefiresc duminica dimineata, pe 12 octombrie 2008. Pustiu. Obisnuit cu aglomeratia insuportabila a zilelor obisnuite, m-am oprit o clipa sa imi fixez in minte imaginea unui Bucuresti linistit, calm, fara claxoane isterice, forfota si nervi intinsi. In departare trona impunatoare, ca intotdeauna, Casa Poporului, care in acea dimineata urma sa fie un reper important pe traseul celor care venisera in Piata Constitutiei pentru Maratonul International Bucuresti.

Un eveniment care trebuia sa sa intimple

Asteptam cam de mult acest concurs. Cu un an in urma fusese anuntat cu surle si trimbite si apoi abandonat fara nici o explicatie clara. Zvonurile spuneau ca nu s-au putut obtine aprobarile necesare pentru inchiderea circulatiei in centru. O ipoteza plauzibila, tinind cont de lipsa de interes a românilor pentru alergare si miscare in general. Si iata ca in 2008, octombrie 12, Piata Unirii era izolata prin garduri mobile de restul Bucurestiului. Semn ca o prima mare victorie fusese deja obtinuta. Mult-doritul maraton avea sa se desfasoare.

mib08-galARTSa organizezi un maraton este o provocare. Sa organizezi un maraton international este o provocare si mai mare. Nivelul creste atunci cind il vrei acreditat de catre IAAF (International Association of Athletics Federations) si AIMS (Association of International Marathons and Distance Races). Iar daca vrei o provocare extrema, atunci gindeste-te la un maraton international acreditat IAAF/AIMS, in Bucuresti.

Parea putin probabil ca acest proiect avea sa fie realizat in 2008. Maratonistii români erau extrem de neincrezatori si nu ii dadeau prea multe sanse. Nu din rea-vointa, ci pentru ca stiau cum merg lucrurile pe la noi si mai stiau ca un maraton organizat "ca la carte", trebuie sa indeplineasca o multime de criterii prestabilite, plecind de la masurarea cit mai precisa a traseului, monitorizarea electronica a timpilor si pina la popularizarea in media a evenimentului.

Si totusi, Maratonul International Bucuresti a avut loc, pentru ca cineva a crezut cu tarie in sansa realizarii lui. Doamna Valeria Racila van Groningen, fosta campioana olimpica la canotaj si o impatimita a alergarii, cu 20 de participari la maratoane internationale, a reusit sa puna la aceeasi masa toate autoritatile publice care puteau avea legatura cu organizarea maratonului si i-a convins ca un astfel de concurs este mai mult decit un simplu eveniment sportiv, este o necesitate pentru o Bucuresti, care se doreste a fi o capitala europeana din toate punctele de vedere.

 Un inceput timid

Stiam ca nu trebuie sa ne asteptam la o participare foarte numeroasa. In cele mai optimiste variante, in România abia ai de unde sa aduni citeva sute de alergatori de anduranta la linia de start a unui concurs, iar dintre acestia doar in jur de 1-200 de oameni se incumeta sa participe la maraton. O discrepanta izbitoare fata de marile maratoane ale lumii, unde zeci de mii de oameni se inghesuie pentru a alerga clasica distanta de 42,195 km. Spre exemplu, anul acesta pe 28 septembrie, la Maratonul Berlin ajuns la editia cu numarul 35, au fost prezenti la start 40.000 de oameni - acesta fiind plafonul maxim impus de organizatori. Toate locurile disponibile au fost ocupate in primele 3 luni, astfel incit daca te trezeai prin luna iunie ca vrei sa alergi la acest maraton, aveai surpriza sa constati ca nu mai este nici un loc liber.

(2)FtSblMNN_68233.jpg

La Maratonul Bucuresti au participat 89 de alergatori la proba de maraton, 159 la semimaraton si inca 124 la stafete (31 de echipe a cite 4 alergatori). In total, 372 de alergatori. La o prima privire - foarte putin. Trebuie totusi sa analizam contextul. In primul rind, România este o tara in care alergarea, ca sport de masa, in special cea pe distante lungi, nu este deloc populara. In parcurile bucurestene abia daca vezi citiva alergatori, in timp ce "afara" ei fac parte din decorul obisnuit. Este adevarat ca in ultima perioada numarul lor a crescut, insa destul de putin. In alta ordine de idei, incertitudinea organizarii acestui maraton si nenumaratele probleme aparute pe parcurs au facut ca partea de promovare sa fie aproape inexistenta pe aproape toata perioada de inscrieri, cu o oarecare "agitatie" in ultima luna inainte de concurs, sub forma unei campanii publicitare - subtire si complet neinspirata. In lumina acestor premize, am putea spune ca prezenta alergatorilor la linia de start a fost chiar buna. In afara de cei citiva atleti de performanta adusi de prin tarile calde si de multimea de copii veniti pentru cros, practic ne-am adunat in Piata Constitutiei aceeasi "gasca" de alergatori care ne intilnim pe la mai toate concursurile din tara.

 Ziua concursului

Ora 8. Piata Constitutiei este prea mare pentru cele citeva corturi ale organizatorilor si sponsorilor. In spate, Casa Poporului e frumos luminata de soare. Se pare ca o sa avem o zi excelenta pentru alergare, suficient de racoroasa incit sa nu ne supraincalzim, insa insorita. Treptat, lumea incepe sa se adune. Ne salutam, ne stringem miinile, schimbam cuvinte de incurajare. In maraton, "concurenta" este doar o notiune teoretica. In realitate concuram cu noi insine, cu limitele noastre, cu comoditatea, cu sedentarismul, si uneori cu prejudecatile celor din jur, care nu prea par sa inteleaga de ce "ne pierdem timpul" cu alergarea. Printre noi, citeva pete de culoare - sportivii kenyeni invitati de organizatori pentru a obtine rezultate demne de un maraton international. Asta e realitatea, ei fac legea la toate maratoanele din lume, iar sportivii locali sint multumiti daca se claseaza in primele 5 sau 10 locuri.

Momentul startului se apropie cu repeziciune. Simt freamatul de dinainte de cursa. Eu sint usor detasat pentru ca o sa alerg schimbul doi in stafeta, asa ca mai am timp. N-am mai privit de mult un concurs de pe margine. Profit de ocazie sa fac fotografii si sa le privesc fetele concentrate. Nu ai cum sa te duci la un maraton complet relaxat. Ca sa alergi 42 de kilometri, chiar si 21, e nevoie sa iti controlezi perfect mintea, astfel incit sa nu-i dai niciodata voie sa-ti comande "opreste-te!". Toata lumea il asteapta pe primarul capitalei, dl. Sorin Oprescu, care va da startul. Cu doar citeva zeci de secunde inainte de ora 9,30 apare si apasa pe tragaci. Cu kenyenii in frunte, o masa compacta de alergatori ia startul in prima editie a Maratonului International Bucuresti. Pe margine, citiva sustinatori - prieteni si rude, aplauda si ii striga pe nume pe favoritii lor. Rapid, grupul se indreapta catre fintina din centrul Pietei Unirii si iese din raza vizuala. Tot la fel de rapid, incep sa apara pe cealalta latura a bulevardului cu fintini. Bineinteles, in frunte se afla grupul de atleti kenyeni - sint mici de inaltime, suplii (ca sa nu spun de-a dreptul, slabi) si alearga de parca ar participa la proba de 1500 metri, nu la maraton. In urma lor incep sa vina sportivii români. Acestia ma intereseaza mult mai mult. Ei dau consistenta acestui concurs, indiferent ca sint rapizi sau mai lenti. Ei sint cei pentru care a fost organizat maratonul. Multi nu au nici o sansa sa cistige vreodata un concurs, insa medalia de participare reprezinta o recompensa suficient de mare pentru a-i motiva sa-si petreaca sute de ore la antrenamente, marcind mii de kilometri alergati in fiecare an. In multimea de alergatori, ii disting pe colegii mei din Ro Club Maraton si le strig cuvinte de incurajare, asa cum voi primi si eu de la ei, atunci cind va fi cazul.

Simultan cu stratul la maraton (42,195 km), semimaraton (21,096 km) si stafeta (4 x 10,548 km), o multime de alergatori in tricouri galbene pornesc intr-o cursa scurta si rapida, pe un traseu ce inconjoara Palatul Parlamentului - Cursa populara Raiffeisen Bank. La 30 de minute diferenta se da startul Cursei Chio pentru copii, pe distanta de 1 km. Ma gindesc cu placere la toti parintii care isi indeamna copiii sa participe la un astfel de concurs.

harta-mib08

Cursa mea

Freamat de nerabdare sa iau si eu startul. Timpul trece extrem de repede pina cind primul schimb al stafetei mele, Cosmin, termina "bucata" lui de drum si imi preda cipul care ne monitorizeaza timpii intermediari si pe cel total. In sfirsit a venit si momentul meu. O rup la fuga si ceasul meu de antrenament imi arata o viteza cu care n-a prea fost obisnuit pina acum. E doar euforia momentului, combinata cu dorinta de a scoate un timp cit mai bun pentru echipa, insa organismul meu imi transmite mesaje clare ca trebuie sa incetinesc, astfel incit sa pot mentine o viteza optima pe toata lungimea traseului. Una dintre cele mai mari capcane in alergarea pe distante lungi este un strat prea rapid. Maratonistii cu experienta se obisnuiesc sa alerge la o viteza constanta pe toata durata concursului sau chiar alearga ceva mai incet pe prima jumatate si apoi isi maresc viteza in jumatatea a doua. Imi temperez avintul de inceput si ma stabilizez pe o viteza pe care sper sa o pot mentine permanent - este mai mare decit viteza cu care alerg maraton, asadar nu e foarte confortabila, insa stiu ca cei 10,5 km vor trece rapid.

Deja a trecut aproape o ora de la startul maratonului. Cei 200 si ceva de alergatori aflati in cursa la acel moment sint rasfirati pe toata lungimea buclei de 10,5 km. Departe de aglomeratia pe care o experimentasem la Maratonul Berlin, cu doua saptamini inainte, unde 40.000 de oameni alergasera aproape in grup compact, strazile din Bucuresti sint de-a dreptul pustii. O imagine destul de trista. Nimeni in jur. Bucurestenii nu sint absolut deloc interesati de concursul nostru. Nu pot sa ma abtin sa nu compar cu traseul din Berlin, unde pe ambele parti ale buclei de 42,195 km se aflau spectatori, umar linga umar, uneori pe 2-3 rinduri.

Din cind in cind depasesc sau sint depasit de cite un alt alergator. Imi aud pasii sunind nefiresc de puternic pe asfaltul de pe Splaiul Independentei. Putinii trecatori sint indiferenti. Rareori cineva aplauda anemic sau ne incurajeaza. Pentru multi bucuresteni sintem doar o gasca de nebuni, din cauza carora s-a oprit circulatia in centrul capitalei timp de citeva ore. Pentru a nu-stiu-cita-oara se confirma teoria ca sintem cu 20-30 de ani in urma altora. Nu-i nimic. O sa recuperam. Sa speram ca maratonul din acest an a fost primul pas.

Cursa de 10,5 km este una mai rapida decit cele cu care am fost eu obisnuit. Efortul este mai intens. Nu ai prea mult timp sa te gindesti. Tot ceea ce vreau este sa aduc un avantaj echipei mele. Dupa intoarcerea in "ac de par" pe Calea Victoriei, la intersectia cu strada Ion Cimpineanu, si Splaiul Independentei cu intoarcere pe Stirbei Voda, ajung in sfirsit pe strada Izvor, in spatele Palatului Parlamentului. Privita din aceasta directie, strada cu pricina dispune de o panta considerabila, care a dat oarecare bataie de cap celor care au concurat. Situatia se schimba odata cu intrarea pe Calea 13 Septembrie. De aceasta data coborim. Evident, toata lumea sprinteaza pe aceasta portiune, stiind ca mai sint aproximativ 500 de metri pina la linia de sosire. Ii predau stafeta lui Marian, urmatorul schimb al echipei Ro Club Maraton si imi trag sufletul.

Nu la mult timp dupa sosirea mea incepe agitatia in jurul liniei de sosire. La 2 ore 15 minute si 46 de secunde de la start, kenyanul Maundo Francisc Muendo opreste primul cronometrul Maratonului International Bucuresti. Un timp bun, dar departe de recordul mondial stabilit cu doar 2 saptamini in urma la Berlin, de catre etiopianul Haile Gebrselassie, care a terminat cursa cu un timp fantastic - 2 ore 3 minute 59 secunde.

(1)MSqgjbGx_57884.jpg

In urma kenyanului sosesc locurile 2 si 3, un alt kenyan si un italian. Abia pe locul 7 soseste primul roman. In schimb, podiumul fetelor este ocupat doar de românce: locul 1 Valentina Delion cu 2:49:52, urmata de Alina Adriana Istudora si Ana Hecico. La stafeta, primul loc a fost adjudecat de puternica echipa a MapN, urmata indeaproape de echipa Walmark. Spre bucuria mea si a colegilor mei, echipa 1 de stafeta a Ro Club Maraton a terminat pe locul 4 din 31 de echipe - Alex, ultimul schimb, marcind timpul total 3:01:50. La doar citeva minute diferenta, a doua echipa de stafeta a clubului nostru a terminat pe locul 6. De altfel, ne mindrim cu faptul ca Ro Club Maraton, primul club al maratonistilor amatori din România, a avut o participare importanta la acest concurs, reprezentind mai mult de 10% dintre cei care au alergat pe 12 octombrie pe traseul Maratonului Bucuresti. Ca semn de recunostinta pentru tot efortul depus in organizarea acestui maraton, i-am oferit doamnei Valeria Racila van Groningen titlul de „membru de onoare" al clubului nostru, o diploma si tricoul oficial, precum si toata sustinerea noastra pentru viitoarele concursuri pe care le va organiza.

text: Serban Damian

(acest articol a aparut in revista Men’s Health, noiembrie 2008 si a fost reprodus aici cu permisiunea redactiei)
Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007