Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223906.05 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul DHL 2008

Maratonul DHL 2008

Text 1: Cosmin Bustan

Maratonul DHL - Pe foarte scurt

M-am inscris cu ganduri mari la maraton. Mi-am zis ca, daca l-am terminat pe cel de la Belgrad anul acesta, am sa ignor muntii si cu chiu cu vai il dovedesc si pe asta.

Nu am pregatit nimic special, obiectivul fiind sa-l termin sub 4 ore, sa-mi iau onorurile si sa ma apuc serios de treaba pentru maraonul din Budapesta din 5 octombrie.dhl08-galmare

Am fost mai mult decat optimist pana cu o zi inaintea cursei cand nu stiu cine m-a pus sa merg spre Poiana Brasov pe ruta Predeal - Rasnov - Poiana, adica exact pe unde ar fi trebuit sa-mi scot plamanii a doua zi. Diferente mari de nivel, pante care nu se mai terminau, atat la coborare cat si la urcare, vremea care se anunta foarte calduroasa, toate parca-mi spuneau ca ar fi trebuit sa incerc varianta de 21km si nu maratonul complet ( sau ma rog patruzeci si ceva de km ).

Noaptea dinaintea cursei a trecut normal - somn de 6, maxim 7 ore, emotii si nivel de adrenalina in crestere.

Ce as spune inainte de cursa: am inceput sa ma pregatesc pentru cursele de anduranta in Ianuarie 2007. In spate am insa ceva ani de sport de performanta basket 4 ani ( desi nu cred ca am peste 170 cm ) si fotbal - 7 ani. Am avut bineinteles si scapari „sportive" de destul de lunga durata insa as trece peste ele ptr ca nu fac subiectul povestii.

 

Despre cursa:

Oribil de inselatoare - cu potential de timpi foarte buni pe prima parte, caderi de ritm incepand cu kilometrul 16 si ce sa mai zic de traseul de la kilometrul 22 spre finish.

Am pornit ca intotdeauna ( de parca as fi alergat la un milion de maratoane, sunt totusi la a 2-a incercare ) , de la mijlocul plutonului cu gand sa scot totusi o medie de 12km/h ( 5min / km ). Bineinteles, m-a luat valul si pe la kilometrul 14 aveam o medie de 12,6km/h...

Daca stau sa-mi aduc bine aminte cred ca am terminat prima parte a cursei ( aprox la km 22 ) in 1:43:xx. De aici incepea dezastrul: o panta „accesibila" la finish-ul semimaratonului dupa care „golgota" de vreo 7km pana la iesirea de pe drum si chinuitorul drum forestier, imbinat cu ierburi mai mari decat mine si gropi prin pasuni de intram pana dupa glezne in ele.

dhl08-46

Dupa care, am iesit de pe forestier si a trebuit sa-mi scot plamanii pe ultimii 2 kilometri infernali pana aproape de intrarea in Poiana Brasov. Cred ca a fost portiunea cu inclinatia cea mai mare de pe tot traseul. La coborare, printre durerile provocate de bashicile sparte de la ambele degete mici ( bineinteles ca de la picioare ), mi-am dat seama ca am sa scot totusi un timp mai bun decat cel de la Belgrad ( 3:37:44 ), poate nu cu mult mai bun pentru ca nu stiam ce „surprize" imi vor mai pregati organizatorii pe ultimii 4-5 kilometri. Si, bineinteles, iarasi forestier, iarasi iarba mare, iarasi gropi numa bune pentru o entorsa.

Si, cum dadeam eu cotul la una dintre ultimele „serpentine verzi" de dinaintea finish-ului aud in microfonul DJ-ului de la sosire cum ca cica ar fi ajuns al 4-le concurent la individual. Mai sa fie mi-am zis .

Pai cam asta a fost toata distractia. Cu ultimele puteri am trecut de finish in uralele celei mai tari galerii de la stana. 3:28:03, nu e rau deloc. Al 5-lea; si eu care voiam doar sa-l dovedesc si nimic mai mult. Bine, locul 5 nu reprezinta mare lucru insa imbunatatirea timpului m-a bucurat mult desi stiu ca nu e relevant pentru un maraton „pur sange".

dhl08-65

Ca si concluzii personale:

Maratonul a fost foarte bine organizat date fiind conditiile ( de relief, raspandirea sportului la noi in tara si oamenii care intradevar fac ceva in privinta asta...... )

Oamenii de la punctele de schimb au fost extraordinari. M-au ( ne-au ) incurajat in permanenta

Timpul nu a fost rau si lasa loc pentru alte obiective

Micii si berea de dupa au fost de nota 10 iar concertul celor de la JukeBox, de vis

 

 Text 2: Marian Chiriac

Maratonul DHL - sport si caritate

Ce legatura e intre un alpinist, o japoneza si niste copii hipoacuzici? Aparent niciuna. Insa ei, alaturi de alte citeva sute de persoane, se numara printre cistigatorii diferitelor curse organizate in cadrul Maratonului DHL - Stafeta Carpatilor. A fost a patra editie a maratonului, care in acest moment este cel mai cunoscut eveniment sportiv si caritabil de acest gen din Romania.

E simbata dimineata si undeva la marginea Predealului, pe drumul spre Rasnov, citeva sute de oameni, in pantaloni de sport si tricouri, cu niste numere mari, ros-galbene, pe piept, se agita de zor. Miscari energice, de incalzire, sprinturi scurte, rotiri de trunchi, fandari. Sunt momentele de pregatire de dinaintea startului. In ciuda efortului si a caldurii ce potopeste treptat totul in jur, mai toti sunt veseli, optimisti.

Citeva sute de persoane au tinut sa fie prezente la "Maratonul DHL - Stafeta Carpatilor". Tineri, dar mai ales maturi, indeosebi barbati. Care mai suplu, care nu tocmai. Bucuria este insa generala. Freamat, freamat general pina cind se aude pistolul ce anunta startul.

Din acest moment, regulile jocului se schimba. Fetzele devin concentrate, muschii se incordeaza, pasii de alergare devin tot mai lungi. Primii kilometri par usori, desi drumul urca usor, la iesirea din Predeal. Grupul alergatorilor se transforma treptat-treptat intr-un "sarpe" care se lungeste tot mai mult. Gafaiturile se intetesc, apar primele broboane de transpiratie.

dhl08-49

Dupa cinci kilometri apare primul punct de alimentare, unde pentru multi un pahar de bautura energizanta SPONSER se dovedeste binevenit. Tot acolo se efectueaza primul schimb al stafetelor. Sunt mai multe curse in cadrul "DHL"-ului: maratonul clasic, semi-maraton, stafeta maraton femei, barbati si mixt, ba chiar si stafeta maraton pentru copii sub 18 ani. Chiar daca nu se compara cu majoritatea curselor din afara tarii, unde sunt mii, ba chiar zeci de mii de participanti, la maratonul DHL de anul acesta s-au strins peste 650 de participanti. Desigur, multi dintre ei urmaresc si campionatul european de fotbal, dar au tinut sa si alerge pentru bucuria lor sau pentru a-si ajuta semenii.

Asta pentru ca s-au strins peste 20 de mii de euro - din taxa de participare sau donatii benevole - bani care au fost donati Asociatiei "Noi Orizonturi Familia", si vor fi folositi pentru continuarea proiectului inceput anul trecut: imbunatatirea conditiilor de spitalizare in saloanele ramase neamenajate ale sectiei pentru copii de la Institutul de Oncologie din Bucuresti - si oferirea unui tratament profesionist intr-un centru unic de salina din Bucuresti pentru copiii care sufera de astm, copii provenind din medii sociale defavorizate sau orfani.

Dar sa revenim la cursa. Eram cam pe la kilometrul cinci al traseului, asadar. Din fericire, de aici incolo, incepe o destul de lunga portiune de coborire, unde mai din entuziasm, mai cu ajutorul gravitatiei se avanseaza mai repede. Apoi, din nou teren plat pina la Rasnov, marea problema este insa ca limba de asfalt incepe sa arda ca-n iad. Desigur, e o exagerare, dar poate ca pe-acolo nimeni nu te pune sa mai si alergi cind afara sunt vreo 30 de grade.

Pentru alergatorii de la semi-maraton calvarul se termina in curind. Pentru maratonisti el insa abia incepe. La iesirea din Rasnov urmeaza o panta, cea mai grea a traseului, ce parca toarna plumb in picioare. Spatele se inconvoaie, respiratia devine mai precipitata, insa nimeni dintre alergatori nu se opreste. Treptat, treptat, finisul de pe platoul din Poiana Brasov se apropie. Ca si momentul unic al trecerii liniei de sosire.

Statistica vorbeste

La maraton masculin, locul 1 a fost cistigat de alpinistul Ion Neagoe - Nusu (timp 3h:9 minute:46 secunde), urmat de Mihai Orleanu si Ioan Moisa. La maraton feminin, cistigatoare a fost japoneza Hiroko Ogawa (4h:18:54), pe locurile urmatoare clasindu-se Silvia David si Ylva Rangne. Cistigatoare la proba de stafeta mixt, sub 18 ani, a fost echipa Light Into Europe (3h:23:36) formata din copii cu deficiente hipoacuzice. Vedeti acum cum sportul poate sa adune laolalta oameni atit de diferiti?

In restul probelor, citigator la semimaraton masculin a fost Cosmin Candescu (1h:17:16), urmat de Danut Cernat si Andrei Barlea. La semimaraton feminin s-a impus Cuta Stefan Talapau (1h:33:41), urmata de Diana Vasiu si Judy Faint. La stafeta seniori masculin s-a impus echipa Ogilvy One (2h:22:30), urmata de Walmark si Ogilvy. La under-18 locul unu a fost ocupat de echipa Fastum Gel (2h:47:13). Echipa Team Cojocea s-a impus la stafeta feminina pentru seniori (3h:04:30), fiind urmata de echipa Citibank Romania si chipa Mefin Sinaia. La stafeta feminin under 18, a triumfat echipa Dacris (3h:22:12). Cistigatoare la stafeta mixt-seniori a fost echipa Unitehnic (3h:02:07).

Ce-ar mai fi de consemnat in afara de bucuria generala de a termina cursa propusa? Ca organizarea DHL a fost foarte buna? Dar asta tine deja de normalitate. Ca tot cu aceasta ocazie si-a facut debutul primul club al maratonistilor amatori - RO Club Maraton? Dar si asta arata ca in Romania tot mai multi oameni incep sa vada in miscare o conditie a unei vieti sanatoase.

 

Text 3: Serban Damian

O cursa dificila

Nu am plecat cu asteptari prea mari la acest concurs (nota: in cazul meu "asteptari" inseamna sa scot un timp ceva mai bun decat la alte concursuri, pentru ca la altceva nu ma pot gandi- de genul "top 10″, "top 5″ etc). Dupa maratonul de la Belgrad (care a fost al 5-lea maraton in ultimele 12 luni) m-am simtit de-a dreptul obosit. Am cazut intr-un fel de "goapa energetica", de unde abia acum incep sa imi revin. Aparent am fost ok. Adica nu se vedea nimic din exterior, eram ok, tinar si ferice. Doar ca nu mai aveam deloc spor la antrenamente. Viteza imi scazuse considerabil, oboseam usor si mental abia trageam de mine sa ma antrenez. Cu toate acestea, am reusit sa ies la antrenamente in mod constant, avand totusi grija sa nu ma epuizez. Am inceput sa iau si ceva mai multe suplimente nutritive ca de obicei, doar-doar-

Revenind la DHL: Emotiile mele se indreptau in special in directia inaugurarii clubului. Din momentul in care am decis sa il facem, eu (fiind cel mai implicat datorita circumstantelor - ca initiator al proiectului) am trecut prin neumarate momente de indoiala, daca nu cumva ma bag intr-o chestie care imi va manca timp si nervi, fara sa imi aduca satisfactii (la beneficii materiale nici nu ma gandesc). Totusi, faptul ca cei mai multi dintre membri fondatori se dovedesc din ce in ce mai interesati de acest proiect, m-a facut si ma face in continuare sa perseverez si sa nu ma las tras in jos de indoieli.

Ma agitasem o groaza pentru a face "tricoul oficial"- Nu mai eu stiu cati nervi mi-am facut cautand un tricou "de running" care sa nu fie enorm de scump, dar sa fie de calitate. Pana la urma lucrurile s-au legat si cu ajutorul lui Cosmin de la Intel am reusit sa producem niste tricouri frumoase, pe care toata lumea le-a apreciat. Eu as fi vrut ca "echipa" sa alerge branduita cu noile insemne ale clubului, insa n-am reusit sa ne sincronizam bine, asa ca doar 5 dintre noi au purtat tricoul in concurs. A fost doar un inceput, asa ca nu conteaza.

Peste noapte am dormit destul de iepureste, insa am dormit, spre deosebire de alte concursuri unde am avut incredibil de multe emotii. Am plecat tiptil de langa Carmen si Dora (evident ca am foit prin lucruri suficient de mult incat sa le stric somnul matinal) si apoi, impreuna cu Cosmin si amicii lui am pornit de Predeal. Pe drum, m-am felicitat de nenumarate ori ca nu m-am inscris decat la semi, pentru ca a doua bucata de maraton este ucigatoare - panta de innebunesti- In starea mea, mai mult ca sigur ca nu il terminam, sau poate ca il faceam "la pas" in vreo 6 ore- adica mai bine nu-

dhl08-57

La start am avut bucuria sa ma revad cu o multime de cunostinte - fie din club, fie de pe la alte concursuri, cei din staff-ul DHL, plus oameni pe care nu ii cunosteam, dar care ma stiau de pe site si au venit la mine sa imi spuna ca le place siteul, felicitari etc (toti ma luau cu "dumneavoastra", iar mie imi vine sa ma urc pe pereti cand cineva cu varsta apropiata de a mea, imi vorbeste atat de oficial). In tot cazul, aceasta a fost una dintre cele mai mari satisfactii - sa aflu ca munca mea nu e in zadar, ca e apreciata de cineva.

S-a intarziat putin cu startul si chiar am fost luat prin surprindere cand s-a plecat. Cerul era acoperit cu nori si ma rugam sa ramana asa, ceea ce nu s-a intamplat. Am plecat intr-un ritm relativ ok, fara sa ma las tentat sa o iau la goana. Stiam ca primii 4 km sunt de urcare si chiar i-am simtit putin. Ca niciodata, a inceput sa ma doara prin abdomen, nu tare, dar suficient cat sa ma ingrijoreze. Am decis sa ignor durerea si sa imi vad de drum. Nu apucasem nici sa imi pregatesc mp3-ul, asa ca i-am dat drumul de unde ramasese la ultimul antrenament si am dat peste Moby, care e prea lent pentru un inceput de concurs. Nu puteam sa ma opresc sa schimb, asa ca l-am lasat sa imi zica de jale in urechi.

Dupa portiunea de urcare a urmat o bucata de vreo 7 km de coborare, chiar destul de abrupta. E destul de greu sa alergi si la vale, dar totusi e altceva. Mi-am temperat tentatia de a o lua la goana - Marian ma sfatuiese sa nu cad prada acestei tentatii, pentru ca atunci cand ajungi pe portiunea orizontala, ai impresia ca bati pasul pe loc. Pe coborare a fost bine - drumul era prin padure, deci ceva mai ferit de soare, care intre timp iesise dupa nori si ne ardea fix in cap. Aveam o viteza foarte buna. Am trecut de kilometrul 10 sub 50 de minute si imi mergea bine. Totusi ceva nu s-a legat. Poate nu am reusit eu sa ma hidratez cum trebuie, poate caldura, poate "groapa energetica"- cert e ca dupa kilometrul 15 s-a cam dus dracului totul- Imi era groaznic de sete si mi se usca gura, imi era rau de cald si nu mai puteam sa trag. Imi venea sa mor de ciuda, pentru ca avusesem un ritm bun si speram sa scot un timp rezonabil. Am fost nevoit sa alternez portiuni de mers si alergare ursoara. Mi-am zis, la naiba, doar nu era sa mor pe acolo- cat o sa scot, asta e- Si multumesc lui Dumnezeu ca nu m-am inscris la tot maratonul-

Ultimii kilometri au trecut foarte greu. Ma gandeam ca ajung ultimul la semi. Foarte "amuzant", semimaratonul se termina cu o bucata de vreo 0,5-1 km de urcare destul de abrupta. Am tras de mine cat am putut. Ma uitam disperat la cronometru si vedeam cum se scurg secundele spre 2 ore. Timpul oricum nu era deloc bun, dar cel putin sa nu trec de doua ore.

Asa ca am terminat in 1:59:53. :))))))

Eram varza. Mi-am revenit totusi destul de repede si am plecat spre Poiana Brasov.

Ce a urmat e istorie - si ma refer aici la "ceremonia" de lansare a clubului. Am reusit, destul de greu, sa ne adunam toti la un loc, sa facem poze si sa bem sampanie. Din pacate, multi au trebuit sa plece spre casa, asa ca nu am mai avut timp de discutii. Nu s-au alaturat si alti alergatori dornici sa se inscrie in club. Premizele sunt bune. Sa vedem daca vom sti sa ne organizam astfel incat sa iasa ceva cu acest club.

Maratonul a fost bine organizat - oricum, de departe cel mai bun fata de ce am mai vazut pe la noi. Faptul ca au reusit sa adune 650 de oameni (38 maraton, 68 semi, restul stafeta) este mare lucru. Au avut chip-uri, numere de concurs, tricouri, suplimente nutritive (Sponser), medalii, cupe, party- deci cam tot ce trebuie.

Dintre prietenii de la club, s-au remarcat cu rezultate foarte bune:

- Mihai Orleanu - maraton (baieti) locul 2 - 3:11:08 - primul sau maraton!!!

- Hiroko Ogawa - maraton (fete) locul 1 - 4:18:54

- Silvia David - maraton (fete) locul 2 - 4:39:24

- Cosmin Bustan - maraton locul 5 - 3:28:54

- Sandor Boldiszar - maraton locul 8 - 3:33:01

- Dan Lixandru - maraton locul 13 - 3:50:59

Din pacate, Marian Tudorica s-a accidentat pe traseu si a trebuit sa abandoneze, dupa ce o buna bucata s-a mentinut in primii 3.

La semimaraton:

Danut Cernat - locul 2 - 1:19:34

Alexandru Ionica - locul 7 - 1:35:07

Marian Chiriac - locul 9 - 1:36:31

Liviu Bica - locul 19 - 1:43:45

Adina Ciurar - locul 10 (fete) - 2:14:24

La stafeta, Victor Vlad si Stefan Oprina, concurand pentru Walmark, au iesit pe locul 2, la cateva secunde de echipa Ogilvy One.

(foto - organizatori maraton)


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007