Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Saharei 2007

Maratonul Saharei 2007

De sapte ani incoace, in extremitatea sud-vestica a Algeriei, in plin desert se organizeaza Maratonul Saharei (www.saharamarathon.com). De fapt, sunt mai multe curse (incepind cu 10 km, semi- si maraton si terminind cu un ultra-maraton de 160 km) iar obiectivele competitiei nu sunt doar de ordin sportiv ci si umanitar, incercindu-se sa se atraga atentia asupra situatiei unor refugiati apartinid populatiei saharawi.

"Alergind desertul din mine"

Marathonsahara1Am aflat intamplator de cursa, spre sfirsitul lunii decembrie a anului trecut. Inca nu mi-este clar de ce, dar am stiut din prima ca trebuie sa particip. Nu mai alergasem de sapte ani un maraton si chiar daca fac miscare in mod constant (mers pe bicicleta, pe munte, jogging) imi lipsea evident pregatirea minima necesara pentru a termina o cursa de 42 de km. Si inca in conditii de desert.

Dar ceva imi spunea ca nu trebuie sa renunt la idee. Mai in gluma, mai in serios am pus determinarea mea pe asa-numita "criza a barbatului la 40 de ani", cind intelegi ca nu prea mai e vreme sa amini lucruri pe care ti le doresti cu adevarat. In plus, oarecum tot in joaca, am "declansat" actiunea "Alergind desertul din mine", adica am inceput sa imi anunt prietenii asupra intentiilor mele si sa le cer totodata sprijin pentru a stringe o suma de bani care urma sa fie donata refugiatilor saharawi. Reactia lor a fost mult, mult peste asteptari.

Dar sa revin la pregatirile pentru cursa. Am avut la dispozitie o luna si jumatate sa ma antrenez cit pot de bine. Mi-am facut o schita de program de antrenament (aMarathonsahara2sta si cu ajutorul unui prieten din Canada, amator si el de alergari pe distante lungi), m-am consultat cu medicul lotului national de atletism (de la care am primit o multime de sfaturi utile dar si o concluzie definitiva: "nu esti antrenat"), m-am dat peste cap sa imi gasesc echipamentul minim necesar (cumparat in mare parte din SUA). Si intre timp, am alergat. 190 km in 45 de zile, in perioada premergatoare cursei. Adica, foarte putin.

In Sahara

Mi-au trebuit exact 24 de ore ca sa ajung in Algeria, la marginea Saharei. Dupa trei avioane schimbate, cu opriri in Madrid si Oran. In fine, eram frint de oboseala dar emotionat la culme: urma sa alerg (nu ma decisesem inca daca o sa fie cursa de 42 km sau doar jumatate), eram intr-o lume cu totul diferita de cea europeana si, nu in ultimul rind, urma sa vad Sahara, adica sa-mi implinesc un vis al copilariei.

Au urmat o zi si jumatate de odihna, prilej de a afla putin despre oamenii in mijlocul carora traiam: saharawii, un neam de berberi si arabi yemeniti, care de mai bine de 30 de ani si-au pierdut tara - fosta colonie spaniola Sahara Occidentala - si de atunci traiesc in mai multe tabere de refugiati din Algeria. (Pentru mai multe amanunte despre saharawi: http://www.hotnews.ro/articol_67107-Saharawi-poporul-uitat-din-desert.htm)


Cursa

In ultima clipa m-am decis si am hotarit sa risc: o sa alerg maratonul. In dimineata cursei, spre punctul de start din tabara de refugiati de la ElAyoun vad rasaritul de soare. In desert, discul rosu apare incet-incet din marginea orizontului, pentru ca in doar citeva minute sa se transforme intr-un glob ce arde, arde tot mai tare.
Marathonshara3Dimineata la 9:30 sunt deja 20 de grade, iar la prinz temperatura sare peste 30. Si asta e bine, caci e sfirsit de "iarna" in Sahara.

Sunt vreo 110 alergatori amatori si semi-profesionisti, din intreaga lume, ce isi propun sa termine acest maraton al Saharei. Organizatorii au mobilizat parca intreaga tabara, zeci de femei si copii agita steaguri, cinta sau danseaza. In fine, se da startul. Toate emotiile imi dispar ca prin farmec si incep sa alerg, cu pas moderat. Incerc sa pastrez ritmul pe care mi l-am impus, de circa 6 min/km. Din fericire, terenul - cel putin pe portiunea de inceput - e mai usor decit ma asteptam: plat, un pamint tare, rosiatic, dar plin de pietre. Nu trebuie decit sa fiu atent cum imi potrivesc pasii.

Soarele arde din fata, dar nu ma deranjeaza peste masura. De fapt, nu am avut aproape nici o clipa - in timpul cursei - senzatia ca e foarte cald.

Primii 20 de km, pina la urmatoarea tabara, de la Aosserd, ii alerg conform planificarii pe care mi-am facut-o: in mai putin de doua ore. Insa, abia acum incepe greul. Urmatorii circa 10 km sunt portiunea cea mai dificila a cursei. Se intra in zona de dune si de nisip. Urcusul si limbile de nisip sunt solicitante. Rezist totusi, e drept ca intr-un ritm mai lent. Trag de mine cit pot, mai arunc cite o privire in jur, inspre imensitatea ce ma inconjoara, si incerc sa ma concentrez exclusiv pe alergare. Imi gasesc si un motiv de satisfactie: nu ma depaseste nimeni:). Asta, desigur, pentru ca deja sunt destul de multi alergatori in fata mea.

Putin dupa km 30 simt ca mi se cam termina resursele fizice. Muschii coapselor imi freamata, genunchii nu mai sunt atit de fermi si ma tem de o contractura. Din fericire, nu se intampla nimic rau.
Ma opresc din alergare si continuu cu pas alert. Pina la finis aveam sa alternez perioadele de alergare cu cele de mars. Imi spun insa ca nu trebuie sa ma opresc sub nici o forma si reusesc asta. Mi-a intrat nisip in incaltari si simt ca incepe sa ma frece. La sfirsitul cursei aveam sa ma aleg cu doua basici imense, de dimeniunile unei Marathonsahra4prune, la fiecare dintre picioare. Nu am stiut, dar exista metode de protectie: fie un ciorap ce imbraca piciorul peste incaltari, fie un soi de parazapezi adaptate la... nisip.
Alerg, alerg (hm, mai si merg), asa ca dupa 5 ore, 13 min si 8 secunde reusesc sa termin maratonul. Pentru comparatie, cistigatorul cursei a inregistrat 3 ore fara citeva secunde.
Nu imi vine sa cred, ba chiar sta sa ma podideasca un plins de bucurie. E drept ca nu las lacrimile sa curga, dar senzatia de fericire si de mindrie e tare placuta. Ma tine zile bune si - acum - ma indeamna sa vreau sa mai alerg si alte maratoane, deserturi sau munti.

Citeva amanunte:

- Costurile legate de cursa: 850 de euro, dintre care 200 euro o contributie pentru ajutorarea populatiei saharawi. Pretul a inclus cursa de avion Madrid-Tindouf si retur, cazarea si masa in mijlocul refugiatilor (in conditii mai mult decit rezonabile, singura problema fiind lipsa apei de spalat. Dupa cursa s-a putut face totusi un dus scurt), o excursie in desert, o cina festiva etc.
- conditiile din timpul cursei au fost foarte bune. Suficiente puncte de alimentare cu apa, asistenta medicala din partea Crucii Rosii.
- exista o lume aparte a alergatorilor de trail running. Am cunoscut alergatori ce au parcurs, spre exemplu, un maraton la Polul Sud sau cursa de triatlon din Hawaii.
- echipamentul si antrenamentul sunt esentiale. Se poate alerga si din entuziasm, dar nu e intotdeauna suficient.


Autor: Marian Chiriac

 

Articolul a fost publicat pe www.xtrem.ro si este preluat cu permisiunea administratorilor, carora le multumesc.


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007