Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223924.95 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul Transilvaniei 2007

Maratonul Transilvaniei 2007

20 mai 2007. 42,195 km. 4:15:14. Primul meu maraton :)

Visam la momentul asta si din nou, visul meu a devenit realitate.

Anul trecut, dupa ce am participat la Semimaratonul Bucuresti si dupa ce il vazusem pe Vlad Stoica terminand un Ironman, m-am gandit "de ce nu?"

Asa ca m-am apucat de antrenamente. Iar duminca, am reusit!!!!

Cred ca o sa mai treaca ceva timp pana o sa pot sa imi pune ordine in avalansa de senzatii pe care le-am trait.

Maratonul Transilvaniei de anul acesta a fost a 5-a editie. Este organizat de catre dl. Johann Menning si Primaria Medias. Cursa incepe in Sighisoara si se termina in Medias. Traseul este absolut superb, cel putin in aceasta perioada a anului, cand totul este inverzit si inflorit (desi, oricat de superb ar fi, se spune ca este unul dintre cele mai dificile trasee din Europa-).

La ora 9,30 a fost dat startul din Piata Octavian Goga din Sighisoara. Nu eram prea multi (e un sport dificil si inca putin popular in tara asta), insa asta nu conta. Adevarata competitie se duce in sufletul, muschii, plamanii, inima si ficatul fiecaruia.

Am plecat destul de tare, luat de val, si dupa cateva bucle prin Sighisoara mi-am dat seama ca nu respect ceea ce imi propusese - prima jumatate mai incet, a doua mai tare. Mai ales ca fusesem prevenit de catre alti concurenti ca primii 10 km sunt cei mai dificili in aceasta cursa. Si asa a fost. Cand am iesit pe E60 am dat nas in nas cu vreo 2-3 km de catzarare pe o panta pe care nu e usor sa o faci nici la pas- dar in alergare. Nu pot sa zic ca nu am simtit-o, ba din contra, am savurat-o- adrenalina isi spunea cuvantul. Recunosc ca am fost mai mult decat fericit cand am dat de prima coborare. Primii 10 km i-am alergat tare, in 50 de minute, fara sa-i simt prea mult la prima statie, unde am "supt" un Gatorade si un plic cu gel de carbohidrati.

Deja ce era mai greu trecuse (ma refer la panta). Urmatorii 10 km i-am facut relativ lejer, cam in 60 de minute. Treceam prin rarele sate sasesti, unde localnicii se uitau la noi ca la extraterestrii. Am trecut relativ rapid de statiile 2 si 3.

Ei bine, pe la kilometrul 25 a inceput "distractia". Deja se facuse destul de cald, transpirasem mult si picioarele mele incepeau sa protesteze. Intre 25 si 30 am tras din greu. De fapt, se si spune ca pe aici "lovesti zidul" daca nu esti bine pregatit, in special ca resurse energetice. Am asteptat cu nerabdare statia de la kilometrul 30 unde am baut si apa si bauturi de rehidratare. Am experimentat si placerea de a-ti da pe cap cu un burete imbibat in apa rece. Este genial!

Dupa kilometrul 30 am simtit ca ma "loveste" un val de energie. Se innorase putin si nu mai era asa cald. Peisajul era incredibil de frumos. Mi-am scos mp3-ul din urechi (asa m-am obisnuit - muzica ma trage inainte extraordinar de puternic) si am alergat minute intregi in linistea muntilor. Deja ne distantaseram destul de mult unii de altii si in acel moment nu mai era nimeni langa mine - decat foarte in fata sau foarte in spate. Imi venea sa rad si sa plang de bucurie. Eram la un pas de o mare realizare.

Nu pot sa zic ca a fost o portiune lejera. O bucata, mai spre final, am alergat cu un alt sportiv si am mai uitat de efort, concentrandu-ma la pasii lui. Apoi l-am lasat in urma. Cand am vazut indicatorul pe care scria Medias eram in al noualea cer. Am ajuns la statia de la kilometrul 40 si am baut din nou pentru ultima portiune.

Ultimii 2 km i-am facut alaturi de un organizator pe bicicleta, care m-a insotit (pe mine si pe alti sportivi) ca sa nu ne ratacim pe strazile din Medias. M-a dus cam tare; simteam ca nu mai rezist mult, dar am strans din dinti si am tras cat am putut.

Pain is temporary, pride is forever!

Podul. Ultima curba. Lina de sosire. Am reusit!

M-am clatinat, eram epuizat, dar atat de fericit!

A fost o cursa fantastica. O experienta unica - doar pentru ca a fost prima, dar in mod sigur o voi mai repeta.

(Foto & story: Serban Damian)


Adauga comentariu2 comentarii.

Vineri, 1 Aprilie 2011 21:34Flavius I. a spus :
Frumos povestit. Bravo Serban.
Sambata, 20 Noiembrie 2010 10:06Victor a spus :
Si vor mai fi cu siguranta...multe..foarte multe.FELICITARI !

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007