Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » MIB 2011 - portrete de alergatori

MIB 2011 - portrete de alergatori

Exista multe mistere pe lumea asta. De exemplu, monstrul din Loch Ness. Zona 51. Piramidele. Cum functioneaza creierul. Salariul Andreei Esca.
Exista insa un anume mister pe care 99,9% dintre oameni nu il vor afla niciodata, in timp ce o mina de oameni privilegiati au avut deja sansa sa il patrunda.
Vorbesc despre maraton.
De ce sa alergi un maraton? Ce te motiveaza? Ce simti inainte, in timpul si dupa?
A alerga 42,195 km continuu si fara nicio miza aparenta (ma refer, evident, la bani) pare o mare nebunie. Si totusi, de la an la an, tot mai multi oameni devin parte din acest curent mondial, care a crescut foarte mult si in România.
Trei maratonisti amatori, membri ai Ro Club Maraton, iti vor impartasi experienta lor legata de cursele de alergare pe distante lungi. Poate la anul vei descoperi si tu misterul!

*****
Maratonul International Bucuresti a marcat anul acesta a 4-a editie, adunind la start peste 2000 de alergatori la probele competitive (maraton, semimaraton si stafeta) si o multime de alti pasionati de alergare la cursa populara. Pregatirile pentru concurs se desfasuarau   in parametri normali cu citeva saptamini inainte de ziua de 9 octombrie, cind intr-o buna zi a cazut "bomba": traseul maratonului trebuia neaparat modificat! De ce? Din cauza Summitului NATO, care se desfasura chiar in aceeasi perioada. Cum iarna nu-i ca vara (ca sa folosesc si eu aceasta platitudine atit de fumata...), nici Bucurestiul nu e Parisul sau Berlinul, unde in mod sigur niciun summit n-ar fi deranjat o manifestare populara ce aduna 35 - 40.000 de alergatori. Parea o situatie disperata. Cu toate acestea organizatorii, Asociatia Bucharest Running Club, s-au repliat admirabil si au gasit o solutie onorabila. Noul traseu a avut ca punct central Piata Alba Iulia, acolo unde au fost instalate corturile, s-a dat startul si au sosit alergatorii la finish.

(1)9jYGmliw_72784.jpg

Cind totul parea din nou pe linia de plutire, prognoza meteo a inceput sa se deterioreze. Toti maratonistii cercetau cu infrigurare siteurile meteo. Da, infrigurare a fost cuvintul de ordine - duminica, 9 octombrie, temperatura a scazut cu aproape 10 grade fata de zilele anterioare. Ba mai mult, o ploaie rece a cazut toata noaptea dinaintea concursului si a continuat si in cursul diminetii.
In ciuda acestor premize, duminica dimineata era o forfota formidabila in piata. Mii de alergatori isi faceau incalzirea, discutau intre ei, se fotografiau si isi faceau planuri pentru cursa ce avea sa inceapa in scurt timp. Emotiile erau mari. Unii alergau primul lor maraton sau semimaraton. Altii isi propusesera recorduri personale. O parte dintre alergatori concurau pentru o cauza umanitara.
In toata masa de alergatori se distingeau 200 de tricouri alb-albastre - echipa Ro Club Maraton, care ca si in anii trecuti ocupa mai mult de 10% dintre locurile la probele competitive.

****
Alergatorii reprezinta o specie aparte. Nu ai cum sa intelegi asta pina nu patrunzi in mijlocul lor. Iar atunci cind ajungi acolo, in mod sigur te vei molipsi de acest virus si nu vei mai dori sa te mai vindeci.
Ei sint dispusi sa se trezeasca la 5 dimineata, cind afara sint minus 10 grade Celsius si sa-si faca antrenamentul, sa concureze pe ploaie sau la 30 de grade. Dupa ce termina aproape storsi de vlaga un maraton, primul lor gind este la urmatoarea cursa. Atunci cind se intilnesc la o alergare de grup discuta despre o multime de lucruri, dar aproape niciodata despre alergare, iar atunci cind se intilnesc in afara antrenamentelor, vorbesc numai despre alergare. Sint specialisti in modele de pantofi de alergare, alimente bogate in carbohidrati si locuri frumoase in lume, unde se poate alerga. Isi programeaza vacantele si concediile in jurul unui maraton, iar atunci cind zboara cu avionul au in bagajul de mina "adidasii", in lipsa carora o cursa ar putea fi compromisa. Au o cutie plina cu medalii de la diferite concursuri, iar dulapurile lor sint pline de tricouri de la crosuri si maratoane.
Si sint cei mai indreptatiti sa dea Like la o poza care circula pe Facebook, si care spune "Don’t ask me why I run. Ask yourself why you don’t."

Primul maraton, o experiența unica

Cind a sunat ceasul la ora 5 AM, primul gind a lui Alex a fost sa-și verifice starea de sanatate - aproape ca putea sa respire pe nas, iar gitul nu il mai ustura așa de tare. Dupa 5 zile in care citise doar despre cum se alearga maratonul racit cobza, cum sa faci sa te concentrezi pe cursa și sa uiți de febra, tuse și nas infundat, acesta era un prim semn de ușurare.
8:30. Ajunge la corturi in Piața Alba Iulia. Mai are o ora la dispoziție sa-și puna in ordine cele necesare: numar de concurs, ceas, geluri, bixtonim, șervețele. Simte totuși ca a uitat ceva. O ia de la capat, dar toate sint la locul lor. Se hidrateaza; se relaxeaza. Atit de tare, ca nu-și daa seama ca s-a facut 9:25 și nu s-a dus inca la wc. Se așeaza la coada la toaleta ecologica, cu ochii pe ceas.
9:29. In sfirsit se indreapta spre start. E bine.

(2)5fyr8w43_61814.JPG

***
Alex Stoian, 34 de ani, economist, se afla la primul sau maraton. A inceput sa alerge in urma cu 6 luni. "Nu mai puteam de atita stat - o stare pe care o resimțeam mai degraba la nivel psihic, decit fizic. Iar dupa ce am inceput sa alerg eu, parca au inceput sa alerge și lucrurile in viața mea," spune el. "E minunat sa fii in mișcare!"

9.30. Start. Are in fața un maraton intreg, pe care nu trebuie decit sa-l alerge.
Primii 10 km. Alai și voie buna, glume de pluton, recunoașterea traseului. Ce draguț - la Timpuri Noi e muzica, cineva cinta latino pentru alergatori. Zimbesc și il aplauda, iar el le zimbește ca mulțumire, insa este neatent și calca direct intr-o balta. Ghinion. Va avea picioarele ude pina la sfirșit.
Chiar la final de prim tur trece pe linga el kenyanul din frunte, cu alaiul aferent de polițiști, oameni de ordine și camere de filmat. Alex face rapid niște socoteli: eu am facut 10 km, el e deja la 20. Cu puțin noroc, ma mai prinde o data din urma, chiar inainte de final :).

Inca 10 kilometri. "Am luat startul din coada, depașesc pe parcurs alergatorii mai puțin grabiți. Trec și de cițiva colegi de club (nu prea mulți, e adevarat), probabil incepatori ca mine. Incerc sa ii incurajez, dar nu am vorbele la mine. Zimbesc din nou la Timpuri Noi, calc din nou in balta - oricum nu mai conteaza."
Al 3-lea tur. Se simte bine, dar asta nu conteza. "Socotelile incep dupa 30 de kilometri," spune Alex. "Eram pațit de la ultimul long run, planificat pentru 32 km, dar in care nu am putut sa trec de limita 30. M-am izbit de zid pe la 28 - și izbit am ramas citeva zeci de minute, incluzind aici un pui de somn adevarat pe pajiștea de linga lac din Tineretului."
Ultimul tur. Inca sa simte bine, dar intra pregatit pentru ce e mai rau. Știe clar ce are de facut, a repetat in minte de zeci de ori momentul: trec pe avarie, deconectez creierul de trup, fac stingul - dreptul - stingul - dreptul pina la sfirșit !
Soția și copiii il intimpina chiar la intrarea in turul 4, iar asta ii da un avint fantastic. Se uita la ceas: 4 minute și 30 de secunde pe km, aproape doua minute mai rapid decit viteza propusa. "Ce faci ? 6:15, remember?".
Pe bulevardul Unirii simte deja o energie pozitiva. Odata cu asta, furnicaturi in mușchii brațelor și miinile amorțite complet. Picioarele sint bine.

Intra in rondul de la Alba Iulia. Mai este atit de puțin pina la final. Are aripi, planeaza, la o adica ar putea sa faca rondul asta fara oprire citeva zile sau pina cind o ambulanța l-ar aduna de pe jos. Serenitate, asta ii vine in minte.
"Am inteles atunci ca nu mai pot claca, nici pomeneala de bonk astazi," iși amintește el. "Cred ca plingeam un pic, pe dinauntru, de fericire. Pentru ca eram fericit -   stare de grație care nu imi e neaparat familiara."
Iși impune totuși sa incheie reveria - mai are inca de tras: 2 km pina la piața Muncii și retur. Cineva dintr-un bloc, de la etajul 2 zice "hai ca nu mai e mult, e ultima tura!".
Linia de sosire. Cineva ii pune medalia de finisher la git.
"Primul maraton e magnific, dar are și un mare neajuns - nu poți sa il alergi decit o singura data," spune Alex zimbind. "Recunosc ca in primele zile dupa maraton am simțit o ușoara invidie fața de cei 99,99% oameni care nu l-au alergat inca, deși (mulți dintre ei) ar putea sa o faca."

Viktor Rothlin, campionul european la   maraton spunea "La start te vei simți ca un copil, la finish ca o persoana matura. Intre aceste doua momente, mulți vor putea sa iși retraiasca viața. De aceea e maratonul atit de special. Nu conteaza timpul obținut, e vorba doar de parcurgerea unei distante care iți permite sa devii un alergator adevarat".


Niciodata nu e prea tirziu sa alergi un maraton

Adrian Mila, 48 de ani, inginer avea in urma cu 3 ani vreo 10 kilograme in plus si vreo citeva mii de kilometri alergati in minus. Si ceva colesterol in exces. A inceput cu un cros, pe care l-a terminat cu chiu cu vai. Apoi i-au trebuit 8 saptamini de antrenament ca sa poata alerga 30 de minute in continuu.
In acest timp a constatat ca alergarea il elibera de stres. "Daca veneam nervos acasa, plecam nervos la alergare, alergam prea repede si dupa citeva sute de metri ma sufocam," isi aminteste el. "Aveam de ales: sau ma linistesc, sau ma sufoc. Si alergam linistit si fericit in continuare."

In 2010 a alergat primul sau semimaraton, iar in primavara 2011 primul maraton. A considerat ca adevaratul sau botez il va reprezenta alergarea Maratonului International Bucuresti 2011.
"Pentru MIB 2011 am urmat un program de pregatire de circa 4 luni, in care am facut 72 de antrenamente, cu un total de circa 850 km," spune Adrian. "Greutatea s-a stabilizat la 75-76 kg, indiferent cit alerg si ce maninc (am 1,80 cm). Lumea care nu m-a vazut de doi ani ma intreaba daca am o problema de sanatate. Nu, nu am. Nu mai am."
Din momentul in care a inceput sa alerge, am fost la inceput mirat ca poate, apoi am vrut sa alerge mai mult. Si mai repede.
Maratonul de la MIB 2011 era acum proba de foc. Si-o datora. Dovada evolutiei sale, traseul logic si necesar inceput cu un cros, urma sa fie confirmat cu alergarea maratonului de la Bucuresti.

(3)3urK8CK_96560.JPG

Emotiile din ultima saptamina inaintea cursei au fost mari si in crescendo. Au culminat cu un cosmar: "M-am trezit transpirat si speriat, visasem ca alerg in niste papuci de plastic de imprumut, ca nu imi gasesc incaltarile de alergat si ratez startul la maraton... se aude startul, eu alerg cu papucii aia. Doamne, ce cosmar-."
Cu citeva zile inainte de cursa Adrian isi modifica alimentatia - maninca preponderent alimente bogate in carbohidrati - paste, salata de fasole boabe si piine. Ia si citeva doze de multiminerale si vitamine. Il sperie orice durere - "parca ma doare un deget, parca ma doare un muschi, parca am o periostita, sint macinat de toate ipohondriile unui alergator inainte de cursa," povesteste el. "Apoi am aflat ca nu am monopolul emotiilor, le au si alergatori mai buni si mai experimentati decit mine."
La maraton alergarea a fost frumoasa, constanta, nu conta ca ploua si ca sint balti. Nu a fost o competitie. A fost o cursa de anduranta, o incercare dificila, terminata cu bine.

"Ajutorul meu pe traseu consta in doua bauturi cu continut ridicat de cofeina si un gel cu carbohidrati, menite sa ma ajute sa trec peste momentele mai grele, cind pot sa apara crampe musculare, circei, sau temutul zid de la kilometrul 30." Nu a aparut nici un zid. A demolat orice zid, fizic sau psihic. "Desi sint un alergator singuratic si imi plac cursele solitare, acum am alergat in doi, impreuna cu un coleg de club, neavind nici o problema in faptul ca am depasit cu 2 minute baremul propus," isi aminteste el. "Proba este suficient de dificila ca sa fiu multumit de terminarea ei in buna stare, nu sub o presiune de timp."
Cind se termina cursa, se linistesc si valurile ei. Impresiile se sedimenteaza, mindria creste. "Daca luni ma intrebam de ce nu sint locuri pe scaune rezervate in metrou pentru alergatorii de maraton, marti as fi purtat o pancarda pe piept, pe care sa scrie maratonist," ride el.

"Nu sfatuiesc pe nimeni sa alerge un maraton. Este o proba grea. Foarte grea," spune Adrian. "Pheidippides a fost orice, dar nu un exemplu de longevitate sportiva. Insa pentru cel care se antreneaza si va alerga un maraton, satisfactia va fi pe masura dificultatii. Nici macar nu am reusit sa imi explic de ce am simtit   aceasta nevoie presanta. De ce a trebuit sa imi demonstrez ca pot sa alerg o distanta care nu de mult era doar un vis? Nu stiu, dar sint extrem de fericit si de mindru ca am putut."


Aproape ca un sportiv de performanta

In viata, in cariera, dar si in sport pleci de undeva de departe (sau de jos) si tinzi la ceva mai mult, mereu mai mult sau mai bun. De mic copil, Florin Simion, 27 de ani, brand manager, asculta si reasculta povestea soldatului de la Maraton, spusa de tatal sau. A practicat atletism, la virsta de 10 ani, dar pentru scurt timp (6 luni). Si-a promis atunci ca odata si odata va face sport de calitate, poate chiar sport de performanta. Ani de zile a urmarit cu sufletul la gura competitiile de atletism.
In 2000 a vrut sa participe direct la maraton, insa a renuntat. Nu era suficient pregatit. A ramas pentru 9 ani de zile, doar cu semimaratoane. Primele sale 3 maratoane au fost pe munte. In februarie 2011 a inceput antrenamentele serioase, iar primul maraton clasic l-a alergat la Cluj. "In timpul cursei m-am felicitat ca ma antrenasem. Ma simteam foarte bine. Era o placere sa alerg."
In total are acum 12 maratoane alergate: 7 pe asfalt si 5 pe munte.

Florin si-a dorit la Maratonul International Bucuresti sa obtina un "personal best". Si-a dorit sa fie racoare si sa ploua. In lipsa caldurii, avea sa se opreasca mai putin pe la punctele de alimentare, ceea ce ar fi insemnat timp cistigat si mentinerea ritmului - lucru bun pentru moral. Desi antrenorii nu ar recomanda asa ceva, el isi propusese sa alerge primele 2 ture mai rapide si ultimele 2 ceva mai lente, dar fara diferenta mare intre ele.

(1)Y33P32gH_37121.jpg

"De la inceput la sfirsit m-am simtit excelent, cu ritm prea rapid fata de ce reusisem pina atunci," povesteste Florin. "Am alergat mult mai lejer decit ma asteptam. Fara dureri si neplaceri. A fost o cursa minunata." Vremea a fost o binecuvintare pentru el. A reusit sa mentina ritmul, a avut mintea limpede si nu a facut greseli importante. "M-am incarcat la maxim cu energie sufleteasca de la sustinatorii de pe traseu, mai ales de la sotia mea, Mariana si de la colegii de club". In plus l-a ajutat si gelul de la inceput si activatorul luat la kilometrul 32. Depasit de liderii africani ai cursei, nu s-a demoralizat; dimpotriva, stilul lor i-a dat incredere.
Imediat dupa cursa, muschii de la picioare i s-au blocat. Dar senzatia sufleteasca a fost una minunata. Alergase un maraton superb, cu atmosfera faina, si mai ales obtinuse un timp excelent - 3 ore si 9 minute. Atunci s-a simtit cu adevarat sportiv, pentru faptul ca terminase in acelasi timp cu multi atleti de performanta. "M-am simtit impacat. Reusisem sa alerg un maraton in ritm bun, fara erori mari, fara dureri, cu zimbetul pe buze in mare parte; dar, cel mai placut sentiment, alergasem un maraton inconjurat de foarte multi oameni dragi."

Florin Simion este un om cu adevarat pasionat de maraton. "Ma sperie deja cita atentie si importanta acord alergarii," marturiseste Florin. "Consum ore intregi studierii listelor de participanti, clasamentelor si a detaliilor despre concursuri."
Viata lui s-a adaptat alergarilor: le trimite prietenilor prin e-mail, poze si povestile de la concursuri; isi invita prietenii la diverse alergari, ca fiind o ocazie buna de a se revedea; posteaza zeci de linkuri despre maratoane si crosuri; petrece ore intregi relatind pe blog experientele de la concursuri. A ajuns sa isi alcatuiasca programul zilnic in functie de posibilitatile de antrenament. "Probabil fierbe prea mult in mine singele de alergator. Sper sa nu epuizez entuziasmul si placerea prea curind. Am in jurul meu oameni care ma sustin, dar si oameni care ma tempereaza."

Text de Serban Damian (publicat in Men's Health)


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007