Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul International Bucuresti 2009 » MIB - atat de greu, atat de frumos

MIB - atat de greu, atat de frumos

De zile in sir, ploaia tot cade, punand in pericol cursa de duminica. Intre doua reprize de ploaie ajung vineri dupa-amiaza in Piata Constitutiei pentru a-mi ridica numarul de concurs si "chip"-ul.
Dintre cunoscuti doar domnul Stan Turcu e   nerabdator ca si mine. Admiram tricoul, care este unul de buna calitate, inscriptionat cu numele sponsorilor principali. E timpul sa ii destainui ca se numara printre modelele mele de alergatori si ca-i apreciez   modestia si perseverenta. Daca din intamplare dai nas in nas cu el la antrenamente este imposibil sa nu-l observi. Capul sus, privirea in fata, zici ca alearga de cand lumea. Are un ritm al sau, usor, care te indeamna sa alergi, privindu-l de pe margine. Cand i-am destainuit ca imi doresc sa fiu peste ani, la fel de iute ca el, mi-a raspuns sa stau linistit pentru ca dansul este un incepator, aleargand   doar de un an si jumatate.

Sambata dimineata in zona cortului central este forfota mare. Foarte multi concurenti asteapta nerabdatori la rand pentru inscriere. Tineri si varstnici au venit in numar mare, speriindu-i chiar si pe organizatori, s-ar putea ca numarul de tricouri sa fie insuficiente. O expozitie foto,  organizata de   Ro Club Maraton, ne-a introdus cu o zi mai devreme in atmosfera de concurs. Imaginile din timpul curselor, la care membrii clubului au participat anul acesta, atrag ca un magnet. Efortul si descatusarea din final de cursa, le observi  numai privind cu mare atentie. Cu o seara in urma am cautat in arhiva foto digitala si am ales cateva poze pe care le-am imprimat la un centru din apropierea casei. Desi au  un format mic, ce contrasteaza cu cel mare, profesionist,  imprimat de club, le asez si eu intr-o margine a panoului.

(1)nfd4RfU_84186.jpgAvem in mijlocul nostru pe un veteran al curselor de alergare si al drumetiilor montane, un model de atitudine si perseverenta pentru noi toti,  domnul Chiurlea, care  ne onoreaza cu prezenta, acceptand sa  devina membru de onoare al clubului nostru.

Apoi o prezentare de carte capteaza atentia, autorul acesteia prezentand pe scurt povestea unei persoane care a incercat in   nenumarate randuri sa se sinucida prin alergare,   si   care a perseverat in tentativa sa incat a sfarsit prin a alerga in curse de- maraton.

Laudabila intentia si reusita lui Dan Lixandru care prezinta un simpozion despre alergare, captand atat interesul incepatorilor, cat si pe cel al celor care credeau ca detin toate secretele  alergarii.

Intru in polemica cu Dan Lixandru, caruia de un an de zile ii tot suflu in ceafa in cursele de maraton, urmarindu-l fara succes la Bucuresti, Atena, Paris, crezand ca anul acesta se va produce minunea. Si asa a si fost, desi niciunul din noi nu a facut o cursa exceptionala, minunea s-a infaptuit, reusind in sfarsit sa sparg ghiata, dar ce folos ca eram sa venim amandoi- in patru labe, frigul de afara punandu-ne- cu botul pe labe.

Interesanta a fost discutia cu o doamna stabilita in Germania, care reprosa organizatorilor lipsa prezentei firmelor de echipament sportiv, dand ca exemplu organizarea de la Berlin. Bineinteles ca nu m-am putut abtine si i-am spus doamnei ca maratonul de la Berlin, la care am participat anul acesta, este o afacere, pret de inscriere piperat, tricoul competitiei trebuie sa ti-l cumperi, iar de pasta party nici pomeneala. Organizatorii nostri au facut eforturi deosebite pentru ca toate aceste reguli nescrise sa fie atinse si au reusit: un tricou de calitate care sa-ti aminteasca de MIB si cu care sa alergi la antrenament, o intalnire a participantilor la Caru cu Bere si o taxa de inscriere aproape simbolica. In cateva secunde doamna cu pricina s-a evaporat in multime, ramanand fara replica.

La Caru cu Bere atmosfera este destinsa, multe figuri noi, multi romani si straini stau la aceeasi masa, observandu-se ca MIB a imbatranit cu un an. Printre straini un domn din SUA, care a alergat peste 600 de maratoane, dintre care 77 numai in Europa, a tinut mortis sa alerge maratonul de la Bucuresti, care-i lipsea din palmares. Prietenii mei de la Bruxelles, familia Andrei, iata-i aici. Fotografia de grup pe care n-am facut-o acolo, o facem aici, inainte de cursa de la Bucuresti.

(2)nJVGod6_92005.jpg

Este data de 18.10.2009.

Vremea nu se prea arata a fi ingaduitoare cu noi, o ploaie rece pica de sus si bate un vant rece.   Cu toate acestea,   de foarte multa vreme nu am vazut atata lume emotionata si fericita, adunata intr-un singur loc. Copii, tinandu-si strans parintii de mana, un pic cam speriati de multimea din jur, se indreapta spre locul de incalzire, destinat lor. Tineri si varstnici, par mai hotarati ca niciodata,   primii, dornici sa guste din placerea de a alerga in grup, iar ultimii, sa arate ca inca mai au ceva de spus.  Printre ei se afla multi prieteni de ai mei, care sper ca incepand de azi vor face un cult pentru miscare.

Concurentii experimentati, stau la intrarea in cortul principal privind spre cer, ingandurati, intrebandu-se daca si-au ales bine echipamentul.   Si Vasile Iordache, caruia noi ii spunem Viorel, prietenul meu, care a inceput sa alerge cu mine iarna trecuta in parc, este foarte emotionat. S-a molipsit de semimaraton, alergand primele curse la Tusnad si la Sfantu Gheorghe. Asteapta nerabdator sa porneasca in prima lui cursa internationala, sare de pe un picior pe altul, de parca ar fi un leu intr-o cusca. La statia de radioamplificare concurentii sunt chemati la start pentru incalzire.

Sustinatorii mei, iata-i, au venit in sfarsit, un general, un comandor si un colonel, fiind gata sa acorde asistenta unui locotenent colonel (in rezerva), asigurandu-i logistica necesara. Inainte de fiecare cursa isi fac sincer griji pentru mine. Anul trecut, cand i-am anuntat ca vreau sa alerg maratonul de la Atena, mi-au recomandat sa consult urgent un medic.

In zona liniei de start e multa agitatie, iar ploaia isi face de cap, devenind din ce in ce mai deasa. Pe randul intai, ii vad aliniati pe atletii din Kenia. In fata unei camere de filmat rostesc cateva cuvinte: nu am castigat nici un maraton, raman intr-o competitie cu mine, cu Ilie Rosu, pe care vreau sa il inving din nou.

Ultimele indicatii sunt pentru Sandel, caruia ii spun unde sa imi dea gelurile si la cati metri de finis sa ma astepte cu drapelul. Ma strecor in multime, descoperindu-i aici pe prietenii mei, de la Ro Club Maraton. Cu cateva saptamani in urma, multi dintre noi au alergat la Bruxelles, la Budapesta, la Piatra Craiului. Desi istoviti, toti suntem astazi aici, dand onor Maratonului International Bucuresti, editia a doua. Nu puteam sa o lasam singura pe doamna Valeria Racila, organizatoarea competitiei,   nu putem uita,  ca a alergat cu noi la Baile Tusnad, in Herastrau, si apoi, e deja   una de-a noastra si trebuie s-o sustinem. Nerabdatori asteptam sa pornim. Primii pleaca cei doi concurenti cu dizabilitati, aflati in carucioare. Gabriela Szabo, marea noastra campioana mondiala, da startul, poc, poc poc si plecam.

Alergam grupati, incercand sa ocolim baltile din zona UNIRII, apoi ne intoarcem si revenim spre locul de start pe cealalta banda. Nu apreciez corect saltul peste un ochi de apa si nimeresc chiar in mijlocul lui, udandu-ma la picioare. Ajung din nou in Piata Parlamentului, disting din multime un glas cunoscut, care ma indeamna, hai Ilie, este domnul Liviu Boboc, colegul meu de serviciu, care chiar s-a tinut de cuvant si a venit cu familia sa ma incurajeze. Ocolim si ne indreptam din nou spre Unirii. Traversam pe cheiul Dambovitei, tinand directia Calea Victoriei. Pare usoara   panta care urca lin pana la palatul Telefoanelor, unde intoarcem. Un galop de sanatate este coborarea pana la chei. Continuam pana la Eroilor unde intoarcem din nou. Sunt destui admiratori, insirati   pe marginea drumului, care ne incurajeaza. Chiar daca ploua si vremea e astazi neprietenoasa cu toata lumea, sunt mai multi decat anul trecut si asta ne bucura. A crescut numarul romanilor care alearga zilnic prin parcuri, pe strazi sau pe stadioane, iar cei care inca nu fac destula miscare,   o apreciaza, gandesc pozitiv despre ea, asteaptand o provocare sau o schimbare de anturaj, pentru a incepe sa alerge.   La prima urcare prin spatele Parlamentului, reducem din viteza. Pe partea de coborare, pe o portiune de aproape un kilometru, se alearga mai tare, ma fura si pe mine cursa, desi tare mi-as fi dorit sa imi trag un pic sufletul.

Prima tura s-a incheiat. Am un tempou foarte bun pe care sper sa il pot mentine. In aceasta zona primesc si cele mai multe incurajari. Lucrurile merg bine si in a doua tura, pe portiunile pe care se alearga in ambele sensuri ale bulevardului, ii vad bine pe multi dintre concurenti. Il las in urma pe domnul cu barba, Constantinescu, il depasesc pe Dan Lixandru, iar pe cunostinta mea, domnul de la Miercurea Ciuc, il zaresc   mult in spate. Si pe veteranul Ilie Victor il pozitionez cam la cateva sute de metri de mine. Distanta fata de prietenii mei se mareste in a doua tura, incerc sa cred ca imi voi dobora recordul de la Berlin. La jumatatea cursei, cronometrul indica 1:37,   reusind sa-mi egalez cel mai bun timp intermediar al meu, la   km 21, fiind asemanator cu cel de anul trecut de la Budapesta. Nu am reusit sa ma bucur prea mult pentru ca imediat apare primul carcel, care este un mare semnal de alarma.

"Trebuie sa alergi mai incet! ", parca imi soptea cineva in ureche.   Sunt bine plasat si in aceasta tura fata de prietenii mei. Dan pare obosit si cred ca disputele noastre, glumele facute in preziua cursei, se vor adeveri, sigur voi reusi sa trec linia de sosire inaintea lui. In trei maratoane i-am tot suflat in ceafa, la Bucuresti, anul trecut, la Atena si la Paris. A sosit momentul! imi spuneam in gand, incurajandu-ma. In tura a treia, inedita e doar manifestatia din fata teatrului Odeon, in care un candidat isi lanseaza candidatuta la presidentie. Ce bine ar fi fost daca manifestantii si candidatul ar fi strigat si pentru noi macar cateva secunde!

Am intrat in ultima tura. Strazile sunt din ce in ce mai pustii. Semimaratonistii aproape ca au terminat. Imi este frig si nici nu stiu daca este bine ca nu am transpirat. Gelurile Sponser se pare ca nu ma ajuta. Chiar daca durerile intramusculare sunt din ce in ce mai pronuntate, am inca destul avans fata de prietenii mei. Totusi, aproape de Calea Victoriei, ma depaseste domnul de la Miercurea Ciuc, care pare mai proaspat si alearga constant.   Distanta dintre noi se mareste, sesizez asta cand ne intersectam la punctul de alimentare cu apa, unde alergam in sens invers, eu urc iar el coboara.   Ajung pe malul Dambovitei si ma indrept spre Eroilor. Cativa tineri ma intreaba daca sunt la ultima tura iar eu le confirm. Durerile ma tin in loc, ma deplasez neputincios, cu viteza melcului. Aceleasi simptome le-am mai avut   la Budapesta, la Atena si la Paris. In   celelalte curse gelurile chiar m-au ajutat. Astazi se pare ca efectul lor este ZERO. O gramada de intrebari incoltesc in mintea mea. Sa fi fost de vina oare vremea friguroasa si ploaia de afara sau faptul ca m-am imbracat subtire? Oare in primele doua ture am plecat prea tare? Nu m-am hidratat suficient, sunt ud doar din cauza ploii si am senzatia ca nu am transpirat in aceasta cursa. Inainte de Eroilor, domnul cu barba, ma depaseste si el. Chiar as fi vrut sa-l intrec astazi! Raman doar cu satisfactia ca l-am batut la Tusnad. Imi este din ce in ce mai greu. Colegul meu de liceu militar, Marius Herciu, apare in intersectie, ma imbarbateaza, incercand sa imi ridice moralul. Inaintarea mea nu mai are insa nimic de-a face cu moralul. Sunt vlaguit, trei maratoane in 4 saptamani inseamna mult prea mult si se pare ca am sarit calul si ca sunt limite peste care nu pot sa trec. Ajung la panta din spatele parlamentului, tine-te bine Ilie, acum e acum. Nu ma mai pot misca. Sunt ca un pui de gaina iesit din coaja si abia ma mai tin pe picioare. Ma opresc. Inaintez cativa metri la pas si uite ca merge. Mai fac inca zece metri si se pare ca muschii nu mai sunt asa incordati si inclestati. In sfarsit am ajuns sus.

Urcarea asta a durat o vesnicie. Inaintez din nou, asa cum o faceam la finalul antrenamentelor mele, pe drumul de piatra ce duce catre cabana Himalaya. Gandul ca jos ma asteapta Sandel cu drapelul imi da parca aripi. Mai am ceva energie, insa nu atat de suficienta, ca sa alerg mai repede decat Ilie Victor, care a trecut si el in fata mea. In vale se aud atat incurajarile, cat si reprosurile prietenilor mei, chiar ca a durat mult prea mult ca sa apar la orizont. Mai am insa de parcurs   destui metri. Iau drapelul in mana, acest lucru dandu-mi mai multa forta si stabilitate in picioare. Vantul bate insa puternic, drapelul fiindu-mi smuls din dispozitivul improvizat din coada de undita. Este acelasi cu care am trecut linia de sosire la maratonul de la Bruxelles. Ma intorc din drum mai mult de 10 metri, urmarind drapelul in aer, recuperandu-l. Asta da ghinion, dar as fi alergat dupa el si pana la Calea 13 Septembrie!. La o suta de metri in fata spectatorii ma incurajeaza. Pornesc din nou, apropiindu-ma de linia sosire, reusesc sa zambesc si in   sfarsit sa trec linia de sosire.
(3)sOYiyl_88625.jpg

Nimeni nu stie prin ce am trecut eu azi, acolo sus, pe timpul urcarii! Ii felicit pe colegii mei cu care m-am intrecut astazi, pentru cursa facuta! Ne vom vedea din nou in anul 2010!

Primesc medalia si sunt multumit. Nici nu observ cum la sosire imi este rupta o bucata din numarul meu de concurs pentru a mi se lua mai usor "chip"-ul. La cort, de la Serban Damian, presedintele Ro Club Maraton, mai primesc o frumoasa medalie. Chiar ca a meritat!

Si de parca nimic nu s-ar fi intamplat, catre miezul noptii, pe INTERNET, caut pentru sfarsit de an 2009, o noua cursa de   maraton.

Daca alegeam si eu semimaratonul m-as fi clasat in primii trei la categoria mea de varsta. Ma multumesc insa cu locul cinci in cursa de   maraton si cu satisfactia de a fi alergat 3 curse in 4 saptamani. Si Stan Turcu a facut o cursa buna avand un timp putin peste 4 ore. Bravo "nea Stane!".

Desi stors de puteri, la final de cursa am gasit puterea   sa zambesc, fluturand din nou tricolorul. Prietenii mei roiau ingrijorati in jurul meu, bombardandu-ma cu intrebari, care in final aveau drept tinta starea mea fizica. Trebuia urgent sa-mi schimb echipamentul meu ud, tricoul, ciorapii si adidasii. Fara ajutor nu stiu daca as fi reusit usor. Organismul meu a memorat miscarile care compun pasii in alergare si s-a obisnuit cu ele. Orice incercare de a-mi schimba incaltarile se lasa cu o incordare puternica a muschilor de la picioare si cu aparitia unor dureri insuportabile. La o jumatate de ora dupa incheierea cursei imi revin. Amabilitatea prietenilor mei a continuat, acestia ducandu-ma cu masina acasa.   Un dus fierbinte si sunt ca nou. Telefoanele cunoscutilor mei inceteaza,   lucrurile revin la normal pentru ca inca un maraton s-a incheiat.

Text - Ilie Rosu

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca foarte bun. Ati votat acest articol ca nimic special.


Adauga comentariuNici un comentariu.



Alte articole despre Povesti

Impresii MIB 2009 Impresii MIB 2009
Impresii postate pe forumul maraton.info.ro dupa MIB In primul rand, a fost primul meu maraton. M-am antrenat ok pana acum 3 saptamani,... ...
Povestea MIB 2009 Povestea MIB 2009
Inainte de orice cuvinte de prisos e bine de stiut: un maraton nu se poate descrie, se poate numai alerga. Asta e ceea ce am si facut... ...


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2021. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007