Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » O bere la maraton

O bere la maraton

(2)znfWeZB3_85230.jpg

Povestea acestei curse de maraton de la Cluj din 21 aprilie  2013 mi-a reamintit  ceea ce-mi spunea în copilărie unul dintre bunicii mei,  cum că  "fiecare om are voie să fie  naiv (a se citi prost)  câteva minute pe zi". Totul depinde de momentul în care te apucă. Pe  majoritatea oamenilor  îi prinde atunci când iau decizii importante, pe unii când sunt la masă, altii au noroc și dorm in timpul în care au voie sa fie prosti, etc. În acea zi deaprilie de la Cluj, din păcate, pe mine m-a apucat de fiecare dată când ajungeam lângă punctele de hidratare.  Plecasem de acasă cu gândul sa-mi îmbunătăâesc cel mai bun timp la cursele de maraton, care până atunci era de 4 ore 03 minute și 53 secunde (la maratonul Reintregirii Neamului desfășurat în parcul IOR din București pe 01 decembrie 2012) și  îmi doream ca timpul net de la Cluj sa fie  măcar cu o secundă sub 4 ore.

(1)ghgng6O_75601.jpgLa start m-am intâlnit cu o mulâime de prieteni și de colegi din cadrul clubului, temperatura era în jur de 150C și atmosfera era una perfectă pentru alergare. În aceste conditâii se părea că  totul va merge excelent. Trebuie să spun ca traseul maratonului  de la Cluj include  4 bucle a cate 10,55 km fiecare și    avea 3 puncte de hidratare: pe la km 2,5, pe la km 5 și  în jurul  km 7,5. Deci nu era punct de hidratare la 10,55 km, adică atunci când se încheia  fiecare dintre cele 4 bucle, sau probabil ar fi trebuit să-mi schimb mai demult ochelarii de vedere, pentru că eu nu l-am văzut. Din fericire întotdeauna există cineva sau ceva pe care să poâi da vina pentru un rezultat prost.

Această cursă  de la Cluj era al 4-lea maraton al meu (primul fiind la MIB - octombrie 2012)  și  contrar atitudinii mele de până atunci, la start m-a cam luat valul și am plecat destul de repede pentru nivelul meu de pregătire,  pentru că am vazut colegi de club, care de asemenea plecaseră ca din puscă.  La jumatatea cursei (dupa primele 2 bucle) mă simâeam extraordinar, pentru că aveam un timp puâin sub  1h si 55 min, mai bun faâă de ceea ce-mi planificasem,  adică un ritm de alergare sub 5 min și 30 secunde, desi eu aveam în planul meu să alerg cu 5 min și 41 de sec. În primii 10 km nu am băut mai mult de 100 ml de apă și nu mi s-a  părut ceva deranjant, dar această greșeală a fost repetată și în tura a doua a traseului. Alergasem de atatea ori în parc distanâe mai mari și nu am avut probleme cu hidratarea. Dar începând cu  km 25 am simâit  puâin câte puâin  excesul de incredere din prima parte și toate semnalele date de corpul meu prevesteau că  aveam să fac cunostinâă cu ceea ce citisem pe forum - un zid nevăzut al maratoniștilor în zona km 30-35.  Dupa vreo doua ore de la start, când temperatura  a trecut de  200C la umbră, pe traseu nu erau prea multe zone cu umbră și simâeam o umiditate foarte mare în atmosferă, pentru că se alerga mult pe malul Somesului Mic. Destul de repede am văzut că eram  puternic deshidratat, deoarece nu am băut suficiente lichide pe prima parte a cursei și, mai mult ca sigur, nici în ziua anterioară nu am exagerat cu hidratarea. Am incercat o suprahidratare între km 25 si 31, dar era deja  mult prea tarziu.   Dupa trei treceri prin stadion, adică  pe la  km 32, încă aveam un pace de  5 min 41 sec pe cei 32 km, dar pe ultimii 10,55 km viteza de alergare scăzuse dramatic și era destul de clar că de acum înainte va fi din ce in ce mai greu. Practic eram in timpul propus,  dar umiditatea  din atmosferă  mi se părea din ce în ce mai  sufocantă și  am considerat că sansele unui rezultat de sub 4 ore sunt compromise. Așadar am luat decizia de a nu forâa, iar acest maraton să fie doar un long run pentru maratonul pe care-l aveam in plan peste o saptamană și imediat ce am iesit a 3-a oara din stadion, și până pe la km  37 am mers, m-am hidratat și am incercat să mă relaxez. Voiam sa le mulâumesc voluntarilor și spectatorilor de pe traseu, care îmi adresau incurajari,  și din când în când mai  incercam să simulez câtiva pași de alergare, dar era clar că mă lovisem din plin de un zid, care părea unul al naibii de rezistent. Aveam plumb în  picioare, iar acestea nu mă mai ascultau deloc și pe masura trecerii timpului starea mea fizică devenea din ce in ce mai proastă. De felul meu sunt un luptător și nu renunâ niciodată  prea ușor, dar în acele momente  îmi doream doar să mă teleportez și să ajung cât mai repede la finish și să văd medalia  pusă la gât.  În acele momente negre eram  hotărât că aceasta cursă  să fie ultimul  maraton pe care  il mai alergam, iar pe viitor să alerg numai pe distanâe mai scurte. Ce naiba, numai masochiștii să alerge de-acum inainte pe asemenea distanâe. Mă gândeam cu năduh la cel care mi-a deschis ochii către alergare, si care ar fi fost cuvintele pe care  i le-aș fi adresat dacă ar fi fost lângă mine. Probabil că în ziua aceea săracul om n-a fost in stare să facă nimic de la atata sughiâ.  În perioada în care am fost mai mult mort decat viu si în care mai mult am mers decat am alergat, perioada care a totalizat  vreo 50-55 de minute, am băut cca.  2,0 litri de apă, 1,5 litri de suc și o bere Ursus rece (sper că am voie să-i fac reclamă). Cum treceam pe lângă punctul de hidratare dădeam pe gat 300-400 ml de lichide, dar dupa câteva sute de metri simâeam că trebuie să mai beau ceva. Cred că in acele momente aș fi băut și apă clocotită.

(3)92FkR4_26778.jpgÎn acea dimineaâă când am plecat către start am fost prevăzător și aveam  ceva mărunâis  la mine, așa că la un moment dat am intrat intr-un magazin și mi-am cumpărat o sticlă de suc de 1,5 litri. Pe la km 34-35 erau  caâiva  spectatori foarte amabili care-i încurajau pe alergători și  care înșiraseră pe asfalt 8-10 sticle de bere, iar când m-au  vazut mergând, eu având în acele momente cu siguranâă o figura destul de tristă si obosită (nu că în restul timpului ar fi vreo diferenâă prea mare), probabil au considerat că am nevoie de un  întăritor  și  m-au invitat să iau o bere. Nu știu dacă acesti cetăâeni m-au invitat fiind convinsi că nu o să-i bag în seamă, dar cum părinâii mei m-au educat că, în general, nu este bine să refuzi, în mod special atunci când primești ceva și, mai ales, pentru că se spune că ardelenii nu te invită de doua ori, nici  n-au terminat bine de spus invitaâia, eu am  înșfăcat  o sticlă (totusi nu eram chiar atat de obosit), am ciocnit cu baieâii și am golit destul de rapid continutul sticlei.  Am incercat un pic să uit de faza proastă prin care treceam și să fac haz de necaz impreună cu acesti binevoitori pret de 1-2 minute (deh, nu voiam să pierd prea mult timp), dar  nu puteam să uit că până la final mai sunt  aproape 7-8 km.  Le-am mulâumit prietenilor mei de zece ori pentru bere și am plecat mai departe. Deoarece berea mi-a mers la suflet, am mai repetat această incercare cu mult succes și la alte competiâii de alergare si pot să spun că este un foarte bun energizant, bineînâeles dacă-l bei cu masură. Dupa ce am plecat de lângă noii mei prieteni, mă gândeam că poate atunci când voi ajunge din nou in dreptul lor (pentru că traseul de la Cluj face câteva bucle - sunt 2 sau 3 locuri în care traseele se intersectează), voi mai lua incă o bere. Dar ghinion, deoarece baieâii amabili epuizaseră stocul și plecaseră. Am tot tras cu  ochiul pe marginile străzilor pe care alergam, poate-poate voi vedea vreun magazin deschis,  pentru că mai  simâeam nevoia de încă o bere. Pentru că era într-o zi de duminică, undeva după orele pranzului, n-am avut noroc, fiindcă toate magazinele erau închise, așa că  dupa câteva sute de metri m-am mulâumit cu ceea ce aveam și am golit sticla de suc.

Mi-am amintit de o vorbă din armată, că atunci când soldatul spune că nu mai poate, el este abia la 40-50% din resurse si mi-am spus in barbă că încă nu a venit ziua în care să abandonez si că această cursă trebuie finalizată. Ușor-ușor, de pe la km 37, când probabil eram din nou hidratat, mi-am mai revenit  și până la final am reusit să alerg (sa ma târăsc) și să  âin un ritm mediu sub  6 minute pe km.    Pe ultimii  cca. 1.500 de metri aveam din nou energie și am reușit să măresc viteza, și am depăsit cââiva  alergători de la maraton, iar pe ultima linie dreaptă de pe stadion chiar am fost în stare să sprintez. Dupa ce am primit medalia de finisher și mă îndreptam spre hotel, eram fericit că am dus la capăt încă un maraton și deja uitasem prin ce zid am trecut, iar gândurile îmi zburau deja la cursa de maraton de peste o săptămână. Ce minte scurtă au unii și ce repede sunt date uitării momentele neplăcute din timpul unei curse de maraton!

Timpul final a fost de 4h 20 min 27 sec, de care bineînâeles n-am fost mulâumit, pentru că era cel mai slab timp al meu dintre cele patru curse de maraton la care am participat, dar a fost o experienâă utilă (e adevărat una cam neplacută) în ceea ce privește importanâa hidratării pe timpul unei curse de maraton.  Desi știam că este indicat ca la fiecare 15-20 minute de alergare să fie băuâi  cca. 150/200 ml de lichide și că ar fi  fost cazul  să mă opresc la fiecare punct de hidratare, în goana mea de a nu pierde timp la punctele de hidratare, am băut mult mai puâine lichide  și am ajuns în situaâia să mă deshidratez. Chiar dacă editia 2013 a maratonului de la Cluj  a  reprezentat o semi-înfrangere (înfrangere ar fi fost dacă nu terminam cursa), acum  când privesc în urmă pot să consider că a fost o lecâie  extrem de  utilă.  

Închei amintind  o zicatoare:  "deșteptul invaâă din greșelile altora, iar prostul nici dintre ale lui". Dacă eu n-am fost in stare sa trag concluzii din sfaturile de pe forum, sper ca măcar o parte dintre cei care vor citi aceste rânduri nu-mi vor repeta greșeala în ceea ce privește importanâa hidratării din timpul unei curse.


P.S. A fost o lectie foarte bine învăâată, pe care din fericire n-am mai repetat-o, iar  la MIB oct 2013 alergând  impreună cu prietenul meu Liviu Chirilă am reușit să coborâm amândoi pentru prima dată sub 4 ore, iar  la ediâia maratonului din 13 aprilie 2014 de la Cluj am realizat PB - 3 h 42 min 43 sec.

Nu numai că nu m-am oprit din a participa la alergări de anduranâă, dar în foarte scurt timp voi ajunge la borna de 25 de curse de maraton alergate.

Text de Costică Anghel


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007