Ro Club Maraton
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223434.34 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » O bere la maraton

O bere la maraton

(2)znfWeZB3_85230.jpg

Povestea acestei curse de maraton de la Cluj din 21 aprilie 2013 mi-a reamintit ceea ce-mi spunea în copilărie unul dintre bunicii mei, cum că "fiecare om are voie să fie naiv (a se citi prost) câteva minute pe zi”. Totul depinde de momentul în care te apucă. Pe majoritatea oamenilor îi prinde atunci când iau decizii importante, pe unii când sunt la masă, altii au noroc şi dorm in timpul în care au voie sa fie prosti, etc. În acea zi deaprilie de la Cluj, din păcate, pe mine m-a apucat de fiecare dată când ajungeam lângă punctele de hidratare. Plecasem de acasă cu gândul sa-mi îmbunătăţesc cel mai bun timp la cursele de maraton, care până atunci era de 4 ore 03 minute şi 53 secunde (la maratonul Reintregirii Neamului desfăşurat în parcul IOR din Bucureşti pe 01 decembrie 2012) şi îmi doream ca timpul net de la Cluj sa fie măcar cu o secundă sub 4 ore.

(1)ghgng6O_75601.jpgLa start m-am intâlnit cu o mulţime de prieteni şi de colegi din cadrul clubului, temperatura era în jur de 150C şi atmosfera era una perfectă pentru alergare. În aceste conditţii se părea că totul va merge excelent. Trebuie să spun ca traseul maratonului de la Cluj include 4 bucle a cate 10,55 km fiecare şi  avea 3 puncte de hidratare: pe la km 2,5, pe la km 5 şi în jurul  km 7,5. Deci nu era punct de hidratare la 10,55 km, adică atunci când se încheia fiecare dintre cele 4 bucle, sau probabil ar fi trebuit să-mi schimb mai demult ochelarii de vedere, pentru că eu nu l-am văzut. Din fericire întotdeauna există cineva sau ceva pe care să poţi da vina pentru un rezultat prost.

Această cursă de la Cluj era al 4-lea maraton al meu (primul fiind la MIB - octombrie 2012) şi contrar atitudinii mele de până atunci, la start m-a cam luat valul şi am plecat destul de repede pentru nivelul meu de pregătire, pentru că am vazut colegi de club, care de asemenea plecaseră ca din puscă. La jumatatea cursei (dupa primele 2 bucle) mă simţeam extraordinar, pentru că aveam un timp puţin sub 1h si 55 min, mai bun faţă de ceea ce-mi planificasem, adică un ritm de alergare sub 5 min şi 30 secunde, desi eu aveam în planul meu să alerg cu 5 min şi 41 de sec. În primii 10 km nu am băut mai mult de 100 ml de apă şi nu mi s-a părut ceva deranjant, dar această greşeală a fost repetată şi în tura a doua a traseului. Alergasem de atatea ori în parc distanţe mai mari şi nu am avut probleme cu hidratarea. Dar începând cu km 25 am simţit puţin câte puţin excesul de incredere din prima parte şi toate semnalele date de corpul meu prevesteau că  aveam să fac cunostinţă cu ceea ce citisem pe forum - un zid nevăzut al maratoniştilor în zona km 30-35. Dupa vreo doua ore de la start, când temperatura a trecut de 200C la umbră, pe traseu nu erau prea multe zone cu umbră şi simţeam o umiditate foarte mare în atmosferă, pentru că se alerga mult pe malul Somesului Mic. Destul de repede am văzut că eram puternic deshidratat, deoarece nu am băut suficiente lichide pe prima parte a cursei şi, mai mult ca sigur, nici în ziua anterioară nu am exagerat cu hidratarea. Am incercat o suprahidratare între km 25 si 31, dar era deja mult prea tarziu.  Dupa trei treceri prin stadion, adică pe la km 32, încă aveam un pace de 5 min 41 sec pe cei 32 km, dar pe ultimii 10,55 km viteza de alergare scăzuse dramatic şi era destul de clar că de acum înainte va fi din ce in ce mai greu. Practic eram in timpul propus, dar umiditatea din atmosferă mi se părea din ce în ce mai sufocantă şi am considerat că sansele unui rezultat de sub 4 ore sunt compromise. Aşadar am luat decizia de a nu forţa, iar acest maraton să fie doar un long run pentru maratonul pe care-l aveam in plan peste o saptamană şi imediat ce am iesit a 3-a oara din stadion, şi până pe la km 37 am mers, m-am hidratat şi am incercat să mă relaxez. Voiam sa le mulţumesc voluntarilor şi spectatorilor de pe traseu, care îmi adresau incurajari, şi din când în când mai incercam să simulez câtiva paşi de alergare, dar era clar că mă lovisem din plin de un zid, care părea unul al naibii de rezistent. Aveam plumb în picioare, iar acestea nu mă mai ascultau deloc şi pe masura trecerii timpului starea mea fizică devenea din ce in ce mai proastă. De felul meu sunt un luptător şi nu renunţ niciodată prea uşor, dar în acele momente îmi doream doar să mă teleportez şi să ajung cât mai repede la finish şi să văd medalia pusă la gât. În acele momente negre eram hotărât că aceasta cursă să fie ultimul maraton pe care il mai alergam, iar pe viitor să alerg numai pe distanţe mai scurte. Ce naiba, numai masochiştii să alerge de-acum inainte pe asemenea distanţe. Mă gândeam cu năduh la cel care mi-a deschis ochii către alergare, si care ar fi fost cuvintele pe care i le-aş fi adresat dacă ar fi fost lângă mine. Probabil că în ziua aceea săracul om n-a fost in stare să facă nimic de la atata sughiţ. În perioada în care am fost mai mult mort decat viu si în care mai mult am mers decat am alergat, perioada care a totalizat vreo 50-55 de minute, am băut cca. 2,0 litri de apă, 1,5 litri de suc şi o bere Ursus rece (sper că am voie să-i fac reclamă). Cum treceam pe lângă punctul de hidratare dădeam pe gat 300-400 ml de lichide, dar dupa câteva sute de metri simţeam că trebuie să mai beau ceva. Cred că in acele momente aş fi băut şi apă clocotită.

(3)92FkR4_26778.jpgÎn acea dimineaţă când am plecat către start am fost prevăzător şi aveam ceva mărunţis la mine, aşa că la un moment dat am intrat intr-un magazin şi mi-am cumpărat o sticlă de suc de 1,5 litri. Pe la km 34-35 erau caţiva spectatori foarte amabili care-i încurajau pe alergători şi care înşiraseră pe asfalt 8-10 sticle de bere, iar când m-au vazut mergând, eu având în acele momente cu siguranţă o figura destul de tristă si obosită (nu că în restul timpului ar fi vreo diferenţă prea mare), probabil au considerat că am nevoie de un întăritor şi m-au invitat să iau o bere. Nu ştiu dacă acesti cetăţeni m-au invitat fiind convinsi că nu o să-i bag în seamă, dar cum părinţii mei m-au educat că, în general, nu este bine să refuzi, în mod special atunci când primeşti ceva şi, mai ales, pentru că se spune că ardelenii nu te invită de doua ori, nici n-au terminat bine de spus invitaţia, eu am înşfăcat o sticlă (totusi nu eram chiar atat de obosit), am ciocnit cu baieţii şi am golit destul de rapid continutul sticlei. Am incercat un pic să uit de faza proastă prin care treceam şi să fac haz de necaz impreună cu acesti binevoitori pret de 1-2 minute (deh, nu voiam să pierd prea mult timp), dar nu puteam să uit că până la final mai sunt aproape 7-8 km. Le-am mulţumit prietenilor mei de zece ori pentru bere şi am plecat mai departe. Deoarece berea mi-a mers la suflet, am mai repetat această incercare cu mult succes şi la alte competiţii de alergare si pot să spun că este un foarte bun energizant, bineînţeles dacă-l bei cu masură. Dupa ce am plecat de lângă noii mei prieteni, mă gândeam că poate atunci când voi ajunge din nou in dreptul lor (pentru că traseul de la Cluj face câteva bucle - sunt 2 sau 3 locuri în care traseele se intersectează), voi mai lua incă o bere. Dar ghinion, deoarece baieţii amabili epuizaseră stocul şi plecaseră. Am tot tras cu ochiul pe marginile străzilor pe care alergam, poate-poate voi vedea vreun magazin deschis, pentru că mai simţeam nevoia de încă o bere. Pentru că era într-o zi de duminică, undeva după orele pranzului, n-am avut noroc, fiindcă toate magazinele erau închise, aşa că dupa câteva sute de metri m-am mulţumit cu ceea ce aveam şi am golit sticla de suc.

Mi-am amintit de o vorbă din armată, că atunci când soldatul spune că nu mai poate, el este abia la 40-50% din resurse si mi-am spus in barbă că încă nu a venit ziua în care să abandonez si că această cursă trebuie finalizată. Uşor-uşor, de pe la km 37, când probabil eram din nou hidratat, mi-am mai revenit şi până la final am reusit să alerg (sa ma târăsc) şi să ţin un ritm mediu sub 6 minute pe km.  Pe ultimii cca. 1.500 de metri aveam din nou energie şi am reuşit să măresc viteza, şi am depăsit câţiva alergători de la maraton, iar pe ultima linie dreaptă de pe stadion chiar am fost în stare să sprintez. Dupa ce am primit medalia de finisher şi mă îndreptam spre hotel, eram fericit că am dus la capăt încă un maraton şi deja uitasem prin ce zid am trecut, iar gândurile îmi zburau deja la cursa de maraton de peste o săptămână. Ce minte scurtă au unii şi ce repede sunt date uitării momentele neplăcute din timpul unei curse de maraton!

Timpul final a fost de 4h 20 min 27 sec, de care bineînţeles n-am fost mulţumit, pentru că era cel mai slab timp al meu dintre cele patru curse de maraton la care am participat, dar a fost o experienţă utilă (e adevărat una cam neplacută) în ceea ce priveşte importanţa hidratării pe timpul unei curse de maraton. Desi ştiam că este indicat ca la fiecare 15-20 minute de alergare să fie băuţi cca. 150/200 ml de lichide şi că ar fi fost cazul să mă opresc la fiecare punct de hidratare, în goana mea de a nu pierde timp la punctele de hidratare, am băut mult mai puţine lichide şi am ajuns în situaţia să mă deshidratez. Chiar dacă editia 2013 a maratonului de la Cluj a reprezentat o semi-înfrangere (înfrangere ar fi fost dacă nu terminam cursa), acum când privesc în urmă pot să consider că a fost o lecţie extrem de utilă. 

Închei amintind o zicatoare: "deşteptul invaţă din greşelile altora, iar prostul nici dintre ale lui”. Dacă eu n-am fost in stare sa trag concluzii din sfaturile de pe forum, sper ca măcar o parte dintre cei care vor citi aceste rânduri nu-mi vor repeta greşeala în ceea ce priveşte importanţa hidratării din timpul unei curse.


P.S. A fost o lectie foarte bine învăţată, pe care din fericire n-am mai repetat-o, iar la MIB oct 2013 alergând  impreună cu prietenul meu Liviu Chirilă am reuşit să coborâm amândoi pentru prima dată sub 4 ore, iar  la ediţia maratonului din 13 aprilie 2014 de la Cluj am realizat PB - 3 h 42 min 43 sec.

Nu numai că nu m-am oprit din a participa la alergări de anduranţă, dar în foarte scurt timp voi ajunge la borna de 25 de curse de maraton alergate.

Text de Costică Anghel


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2018. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007