Daca vrei cu adevarat, poti fi Ironman

(5)97OiM4z_55212.jpg

Inca din start   spun ca povestea mea este cu sfarsit fericit. Totul a inceput intr-un concediu, in urma cam cu 10 ani, pe atunci eu aveam 35. Nu eram o persoana care sa faca sport, mergeam cu masina la serviciu   si nu participam la activitati sportive. In acel concediu, nu imi mai amintesc motivul dar am plecat cu trenul   si m-am putut bucura de lecturarea unor reviste si de cateva beri. Am citit in acel drum un articol despre un barbat din una din tarile nordice, un functionar in jur de 35 ani care inafara de munca de la birou nu facea deloc sport si cu toate acestea a fost incurajat de un bun prieten care era antrenor sa paticipe la un maraton. Acesta a facut pariu cu el ca daca va urma antrenamentele sale timp de 6 luni va reusi sa termine un maraton. Urmand sfaturile antrenorului, acel functionar, un om comun, fara activitate sportiva reusea sa termine un maraton, dupa cate imi amintesc undeva la 5 ore si jumatate. Mi-a placut povestioara chiar m-a emotionat dar nu-mi imaginam ca de fapt oricine in situatia functionarului nordic poate face acest lucru.

(1)2zgc5GI_9905.jpg

Exact la 40 ani, am inceput sa alerg, la inceput cate 10 Km iar mai apoi, amintindu-mi de povestioara functionarului mi-a venit ideea sa incerc si eu sa termin un maraton. Se intampla acest lucru in ianuarie 2009 iar in octombrie acelasi an terminam primul meu maraton la Timisoara. Am inteles atunci ca povestioara citita este adevarata si ca oricine isi doreste cu adevarat poate reusi. Terminam un maraton, era extraordinar. Imi dovedeam ca daca vrei cu adevarat, cu multa munca poti reusi. A fost un vis si s-a implinit. Ce urma insa apoi?. Cand am citit ce probe sunt la un Ironman m-am cutremurat. Parea ceva aproape imposibil sau ceva pentru oameni deosebiti.

Trec acum in anul 2012, an in care am participat si am devenit Ironman in Romania, evident la Oradea fiindca e singurul loc in tara unde se tine un astfel de concurs.

Experienta acumulata pana la ora concursului: 3 maratoane si   Ironman-ul din 2010 de la Oradea. In 2010, desi am fost declarat finisher nu am terminat in timpul stabilit si ma simteam dator sa termin o astfel de cursa   in timpul de 16 ore. Experienta de la primul concurs a fost enorma. In primul rand e ca daca vrei rezultate trebuie sa investesti. Atat in antrenament cat si in echipament. Apoi sa ai mare grija la alimentatie si hidratare. La primul Ironman in 2010 am slabit in timpul concursului 10 Kg din lipsa de experienta, evident ca m-au terminat crampele.

Dar sa luam probele pe rand:

Inotul- e prima proba, incepe la 7 dimineata, tine 3,8 Km si are   barem de timp undeva la 2 ore si 20 minute. Daca vrei si apa are sub 23 grade C poti folosi costum de neopren. In 2010 n-am avut si am iesit inghetat din apa. In afara   ca economisesti energie prin reducerea schimbului de caldura, costumul de neopren creste flotabilitatea si scade rezistenta la inaintare. Deci sunt pentru un astfel de costum. Timp 2010- 2h 20 min, timp 2012- 1h 41 min. Nu trebuie sa fortezi foarte mult, e prima proba si nu trebuie sa iesi epuizat din apa.

(2)XMW9uSZl_43434.jpg

Bicicleta, 180 Km,  e bine ca cel putin in primii 10 Km te incalzesti mai ales daca apa la inot a fost rece. E proba cea mai lunga dar nu si cea mai grea. Daca ai pus la punct un plan de bataie bun n-ar trebui sa fie probleme. Aici isi spune iar cuvantul investitia intr-o bicicleta buna cu indicator turatie pedale, viteza   si viteza medie. Nici eu nu stiam in 2010 ca e foarte important sa ai o cadenta ridicata , peste 90 rot/min, astfel economisesti energie. Mie mi-a folosit si indicatorul de viteza medie deoarece mi-am propus sa ajung  cu o viteza medie de cel putin 25 Km/h. Foarte   important este sa te hidratezi bine si sa mananci cate ceva. Evident sa nu faci nici exces. Am mers destul de constant si am urmarit mereu sa nu-mi scada viteza medie asa incat sa termin in cel putin 8 ore. Din fericire, un mare dusman la bicicleta- vantul, nu a batut aproape deloc asa incat la factorul moral am stat bine.

(3)c37SNCE_39490.jpg  

Am reusit sa mentin viteza medie peste 27 Km/h si nu am avut emotii. Din pacate mi-au aparut dureri la genunchiul drept la ultimele 2 ture ( in total au fost 7) care nu m-au deranjat extrem de mult dar aveau sa-si faca efectul inzecit la alergare. Am terminat in 7h10min.

Alergarea, 42Km, socoteala de acasa spunea ca n-ar trebui sa fie probleme la alergare. Aveam deja 3 maratoane la activ si mai aveam rezerva 7 ore sa termin. Logic era ca totul sa fie acum simplu. Nu-mi doream decat sa termin concursul, nu ma interesa nici locul, nici timpul, doar sa fie sub 16 ore, timpul maxim limita la un Ironman. Insa ceea ce a fost nu s-a petrecut deloc dupa socoteala mea. Durerea de la ultimele ture de bicicleta la genunchiul drept nu a scazut deloc, ba dimpotriva, a devenit intepatoare si aproape de nesuportat. Si asta inca de la prima tura de alergare. Ce a urmat a fost o durere timp de 6h 30 min, la fiecare tura puneam gheata in locul dureros si mai mult schiopatand am reusit tura cu tura sa ajung la final.

(4)P0kR4Oy_74970.jpg

Am reusit cu vointa, multa munca si incredere sa devin Ironman, sa termin o proba care cu putini ani in urma mi se parea supraomenesc. Am vazut si am dovedit ca de fapt oricare dintre noi poate face acest lucru, trebuie doar foarte multa vointa, foarte multa munca.

A fost oare o intamplare ca am citit articolul cu functionarul nordic?, a fost o intamplare ca m-am apucat de alergat la 40 ani?. Nu stiu   ce a fost dar pot spune si trebuie ca oricine sa retina ca pentru a termina un marathon sau chiar un Ironman nu trebuie sa fii deosebit, nu trebuie sa fii superom. Oricare poate face acest lucru daca isi doreste cu adevarat.

Autor: Ilie Vasile


Adauga comentariuUn comentariu.

Miercuri, 1 Octombrie 2014 08:37Marius Cucu a spus :
Sper sa se organizeze si la noi..frumos articol