Semimaratonul DHL - Stafeta Carpatilor

M-am apucat de alergat de aproape un an....alerg de 2-3 ori pe saptamana si ideea unui concurs...a unui semimaraton ma tenteaza din ce in ce mai tare....in fiecare duminica cand sunt in Bucuresti ajung in Parcul Titan pentru alergarea in grup....STR-Sunday Titan Run...imi place...imi place gasca, atmosfera....tot.....tot timpul au tombole....intr-o duminica am vazut tombola la DHL....si am verificat ce este DHL....am citit printre randuri....am vazut cuvantul "semimaraton" si "Poiana Brasov"...super....m-am gandit ca vreau sa alerg acolo....am mai alergat in Brasov...a fost al naibii de greu....si mai vreau.....am vrut din suflet.....si am castigat tombola.....nu pot descrie bucuria si optimismul care m-au cuprins cand stiam ca eu voi alerga acolo....pe aceasta cale multumesc Ro Club Maraton pentru invitatie/tombola. (by Emese Stan)

emese la maratonul dhl

Dimineata de 20 iunie s-a dovedit una trista, innorata...adica perfecta pentru o alergare....am mancat niste paste, am baut o cafea si am pornit catre Poiana Brasov cu 2 geluri in borsetuta........din Poiana am fost transportati cu autobuze catre Start....in autobuz am stat de vorba cu alti concurenti si mi-a crescut un pic increderea in sine....nu mai aveam atatea emotii.....la Start o atmosfera super....ca de obicei....oameni veseli, optimisti... soare......si s-a dat startul....

M-am hotarat ca nu o sa ma tin dupa nimeni...voi alerga pe ritmul meu, dar fara mers....nu ma voi opri nici o secunda.....si cel mai important...ma voi bucura de natura, de aer curat....ma bucur ca pot fi acolo....

Traseul foarte frumos...primii 4 km numai urcare...diferenta de nivel nu foarte mare....nu sunt antrenata pentru urcare-coborare, m-am antrenat numai pe asfalt....fara diferenta de nivel....oamenii ma depasesc...altii se opresc.....eu tot pe ritmul meu....din experienta semimaratoanelor anterioare (3 semi, asta este al 4-lea) am invatat sa nu trag tare in primii km ca voi resimti oboseala mai tarziu......asa am facut......la km 3 am luat o sticla de apa cu mine...tot din experienta...cand simteam nevoia de apa de parca nu mai ajungeam la un punct de hidratare....asa ca am decis sa car cu mine....dupa km 4 am inceput sa coboram. Viteza am incercat sa o mentin cat sa fie confortabil pentru mine....kilometrii treceau si ma simteam extraordinar....putin innorat, racoare....desi eram transpirata simteam pe umeri racoarea..,,,.mirosea a brazi si a flori de soc....pe tot traseul am simtit miros de flori......la km 7 am luat un gel , am baut apa.....era incredibil cat de relaxata eram, fara dureri...am decis sa nu ma uit la ceas...m-am hotarat sa nu mi pese cat timp scot....doar sa ma bucur de alergare....la km 14 unde se schimba stafeta si era punct de hidratare am mai luat un gel.....cand am ajuns era liniste ca si pe traseu.....am tipat   "ce e cu tristetea asta...iiiiuhuuuuuu".....am primit aplauze....zambete........la km 16 abia mai vedeam cate o persoana in fata mea...eram eu.....drumul drept......natura si a iesit si soarele....am trecut langa o pensiune....cu un an in urma aici a fost fiica mea in tabara...zambeam singura...inca mai aveam energie...eram asa libera....fericita....cand am intrat in Rasnov la km 19 de si eram deja  obosita am vazut   copii....stateau pe marginea drumului si ne incurajau...."mai poti?"...."inca putin"....."ce tare esti"......si tot asa.....cineva m-a intrebat "pana unde fugiti"...altul i-a zis..."lasa pe doamna, nu vezi ca nu poate vorbi?"...am zambit....ce oameni simpli....amabili....la un moment dat am intrat printre blocuri...mirosea a mancare....fiecare metru alergat era altfel de mancare...alt miros.......m-am gandit la mama.....la ea in bucatarie miroase a mancare tot timpul.....imi era foame...am baut apa ce mai era in sticla si am aruncat sticla......deja ma enerva.....de la km 20 la 21 mi s-a parut o vesnicie...mai ales ca la un moment dat a inceput  urcarea.....am incercat sa-mi mentin ritmul, dar nu-mi iesea....si am vazut finish-ul......vai, ce bucurie....am terminat.....fericita cum nu am mai fost dupa vreun semimaraton.....si am oprit Strava....2 ore si 20 de minute....nu-mi venea sa cred....un PB pentru mine.....

Alerg de un an de zile....am alergat patru semimaratoane:

La toamna voi alerga primul meu maraton....abia astept  :)

Poveste trimisa de Emese Stan.


Adauga comentariuNici un comentariu.