Gore-tex Transalpine Run

300 km, 14300m+, 8 zile, 3 tari - Germania, Austria, Italia

In urma cu 13 ani pasiunea mea era aerobic-ul, s-a adaugat schi-ul , cu greu am invatat sa alerg si am cochetat si cu triatlon-ul ( totul la nivel de amatori), au urmat cateva concursuri de adventure-race iar cel mai frumos si plin de satisfactii a ramas mountainbike -ul!

Dintre toate acestea cel mai putin mi-a placut alergarea!

De aceea am ales acest an - ca pe o mare provocare - sa particip la Gore Tex Transalpine Run- aici imi voi demonstra ca in ciuda faptului ca nu sunt o buna alergatoare si ca am probleme de sanatate la coloana lombara (interzisa fiindu-mi alergarea) voi alerga si respectiv voi merge la acest concurs - o nebunie - stiu mai ales ca nu m-am antrenat special - (8 luni alergare - 200 km /luna - conform calendarului de antrenament prezent pe site-ul concursului).

Mai trebuia un partener sau o partenera - categoriile fiind mixt, women, men si master (suma varstei celor doi concurenti sa fie cel putin 80).

goretex1

Intai m-am gandit la sotul meu - Lucian dar mi-am dat seama ca este nevoie de cineva apropiat ca si conditie fizica. Atunci, cand Corina m-a invitat sa particip cu ea la un adventure race prin Franta - eu am venit cu propunerea - uite ce concurs tare ...n-ai vrea sa...? si i-am pus video-clipul de pe site - in cele trei minute Corina s-a hotarat... da vom merge si cred ca voi putea gasi si sponsori a zis ea... a inceput agitatia - sponsori, internet, antrenamente (cam putin - vreo trei luni), concursuri intre antrenamente, accidentari, solicitarile de la serviciu... si tot ce mai e in viata de zi cu zi... visul devenea realizabil de la zi la zi - am gasit sponsori - si eu si ea (ea mai mult) Romgaz, CSO Zarnesti, Sponser, As.St L Roth am mai si muncit extra pentru niste euro in plus... am apelat la prieteni - multumesc Dan!, am putut sa avem doua perechi de adidasi fiecare... multam domnu' Mirescu si alte multe nimicuri.

Cu doua saptamani inainte de plecare sotul si fratele meu au facut rost de niste bani de la Clubul Sportiv Orasenesc Zarnesti si suparati s-au inscris si ei -na ! Sponser ne-a asigurat energizarea si refacerea - multumim Lucian Clinciu!

Apoi un foarte bun prieten - Stefan s-a oferit sa ne insoteasca pentru a ne face poze pe intreg traseul - iata - este incredibil cand iti doresti ceva f. mult si ai marea satisfactie si uimire ca iese!

Apoi datorita articolului publicat de Serban pe site-ul lui cu doua zile inainte de plecare ne-am trezit cu 500 euro de la Dragos (si atat - ptr ca asa a vrut el) si cu el in casa noastra de parca am fi fost prieteni de o viata - si el alearga si merge in premiera la un maraton - si l-a ales pe cel de la Berlin! Succes iti dorim din suflet!

goretex2

Plecam ,pupam copilul si pe strabunica - suntem cinci - eu, Corina echipa Vertical, Lucian, Adrian echipa Grind si Stefan fotograful. Am pus la bataie masina noastra! Ajungem, ne validam inscrierea, primim gentile Salomon in care urmeaza sa avem echipamentul pe care ni-l transporta de la o locatie la alta organizatorii, primim numerele si odata cu ele emotiile concursului.

Etapa I - Ruhpolding - St Ulrich am Pillersee - 37.68 km dif de nivel 1223 m

Sunt la start 242 echipe - 19 women (oare de ce numai atatea), 85 mixt, 60 men si restul master - sunt bunici si strabunici pe aici !!! dar ce fug mai... sunt sot sotie, prieten prietena, mama si fiica chiar iubit si iubit ! majoritatea au mai fost in anii precedenti la acest concurs - cam stiu despre ce este vorba - unii poarta tricourile de finisher din anii trecuti - stiti?! - la acest concurs TOTUL este tricoul de finisher - este asa... ca ceva sfant, aproape intangibil si credeti-ma e multa munca in spatele lui si reguli de indeplinit - cand am primit profilele fiecarui stagiu am primit si timpii limita (foarte tarziu am fost informati de ei) La fiecare CP era si un timp limita - daca te incadrai f. greu la unul din ei la urmatorul era putin probabil sa mai ajungi - apoi aveai dreptul sa ramai in concurs, primeai din start 12 ore la cursa respectiva, continuai ,dar nu primeai tricoul de finisher --- eeei, sau nu te simteai bine intr-o zi puteai sa nu mergi in concurs - continuai ziua urmatoare - fara probleme -dar si fara tricou!!!

Una peste alta luam startul cu gandul la tricou, iar imnul concursului incepe sa ne invadeze venele - apoi laitmotivul muzical - highway to heal - cantat de AC DC pur si simplu pompeaza adrenalina - elicopterul este deasupra noastra -se filmeaza toata lumea aici e aproape nebuna... Primii km sunt linistiti toata lumea are acelasi ritm - fiecare stagiu incepe cu 10 / 14 km de plat - asfalt - asta ne cam rupe - suntem obisnuiti cu potecile noastre de munte ...dar cand vine panta este mana cereasca pentru noi depasim aproape 40 echipe la urcare si suntem depasite de 30 pe plat ... una plus alta ajungem la finish echipa nr 17 women si 178 la total - cu timp de 5h 30+

goretex3

E bine ! - Stefan a stat cu noi fetele, dar apoi l-am pierdut, a venit dupa noi - a stat sa faca poze...in schimb baietii sunt harnici au venit in aceasta etapa pe 28 la men si 64 la total.

Atmosfera in concurs e super, vorbim, ne imprietenim iar in camp (sali de sport) este foarte fain, bagajele sunt deja aranjate plus un souvenir, mancarea este excelenta - un fel de bufet suedez, la start, sosire si pe traseu energizante la discretie, bere(doar la sosire), prajituri, fructe, ciocolata si chiar clatite !

La sosire echipa de medici este prezenta - de fapt ei sunt peste tot si pe traseu si la start oricand gata sa te ajute..coada la ei este tot mai deasa pe zi ce trece...flictene, contuzii, articulatii inflamate, tendinite, luxatii, perfuzii si chiar resuscitare - leader-ul de la mixt a avut momente deosebit de critice intai epuizare - a fost resuscitat, apoi in a sasea zi o ruptura de muschi l-a tranformat in abandonat dupa ce doi ani consecutiv a fost castigator la categoria lui.

Mai sunt si maseurii - sunt tari baietii - dar si pretul e cam tare - 13 euro - 30 minute, dar va spun - merita!! De altfel au de lucru non stop!

A doua zi este cea mai lunga 48,56 km si 2794 m + St. Ulrich am Pillersee-Mitersill

Azi trecem in Austria - tura este superba - e pe placul nostru - al zarnestenilor - cu multa diferenta de nivel si coborari abrupte, dar fara sa scapam de cei 14 km plat - asfalt de la inceput... totul decurge minunat venim pe locul 12 women si 145 la total iar baietii dau lovitura locul 10 men si 36 la total. Totul este minunat durerile ne invadeaza trupurile - insa toata lumea are dureri si dupa putin masaj si jacuzzi ziua devine una normala - seara mergem la masa si la premiere (se face dupa fiecare stagiu - si este o atmosfera incandescenta) Urmeaza pictures of the day, respectiv videos of the day - fotografii si cameramanii ne prezinta munca lor de peste zi si cu suflarea la gura ne delectam cu foto si video de departe profesioniste...

goretex4

Ziua a treia - o zi mai scurta - 27,66 km cu 1504m + Mitersill-Neukirchen am Grossvenediger pare ea draguta dar nu este chiar asa - mult plat, se alearga in draci si ne cam musca de tendoane - ultima parte este o coborare prin padure si depasim doua echipe de fete ha ha suntem pe locul 13 si 146 la total.

Baietii sunt excelent pe locul 16 si 37 la total. La sosire sunt doi DJ care parlesc in patru limbi si au o logoree specifica - zic de noi romanii in premiera la acest concurs si ne creste moralul - suntem fericiti Corina pare cam obosita dar cred ca este doar temporar! iar daca ma uit la mine e cam la fel...

Din nou dus, jacuzzi la picioare, streching, recuperare, mancare multa, odihna, vizionare filme si poze...devine incantator ca o mini vacanta cu multi prieteni cu aceleasi tabieturi si intr-un peisaj ca din calendare...

A patra zi este din nou una tare - 46.22 km cu 2051 m+ Neukirchen am Grossvenediger-Prettau(sat cu 600 de locuitori - dar cred ca fiecare din noi s-ar muta acolo) nu ne sperie este pe placul nostru insa nu va fi asa - Corina pierde tot mai mult din constanta ritmului, nu poate trece peste durerea vie din tendonul de la piciorul drept...alergam apoi mergem si in final ne taram ... ne incadram cu greu la penultimul CP, avem o urcare de 1000m+ pe parcursul a trei km(adica ca pe casa)in fata - eu calculez ,mai sper ,o incurajez pe Corina dar fara rezultat -Stefan e cu noi - nu mai stie nici el ce sa zica ...mergem si in spatele nostru mai este doar o echipa de elvetieni si baietii care strang fanioanele ...Ajungem in varf si suntem anuntati ca s-a marit cu 30min timpul limita pana la ultimul CP - ar mai fi o sansa ,dar urmeaza o coborare abrupta - avem la dispozitie 1h si 10 min ptr 900m - si 7km.

Corina este plina de dureri si frustrari si parca nu mai este asa lucida - este si foarte foarte cald - si NU NE INCADRAM IN TIMPUL LIMITA! Am depasit cu 23 minute - nu-mi vine sa cred - brusc tricoul de finisher dispare in zare ....

goretex5

Dezamagire, asta este la finish suntem penalizate cu trei ore si pe locul 15 respectiv 179 la total...

Avem posibilitatea sa continuam a doua zi, dar fara tricou ne hotaram sa mergem mai departe - nu conteaza asa mult pentru noi tricoul ci sa terminam concursul. Baietii din nou vin bine - locul 14 felicitari - eu plang si ma precipit de parca s-ar fi terminat totul...

A cincea zi Prettau-Sand in Taufers 1447m+ si 36.82km - la start mai sunt trei minute si Corina plange....se incepe cu alergare la vale si dupa nici 500m Corina se opreste si nu mai merge - medicul i-a spus ca are tendonul destul de afectat si a sfatuit-o sa renunte - vine ambulanta - pleaca ,iar eu raman cu Stefan - ca o stana de piatra!

Vine unul din organizatori cu masina si ne culege de acolo - toti concurentii au trecut, inclusiv baietii cu fanioanele!I mi cer numarul de concurs inapoi si realizat ca s-a cam terminat pentru noi - daca as fi stiut din timp ca nu mai merge Corina daca avea curajul sa-mi spuna poate as fi gasit pe altcineva sa merg mai departe (organizatorii iti alegeau un partener in functie de timpii zilnici) sau poate fara ea nu as mai fi fost destul de motivata ...cine stie ...asa s-a intamplat oricum era mai importanta sanatatea ei decat acest concurs... Brusc imi vine o idee si il intreb pe tipul din masina daca am voie sa merg mai departe de capul meu - imi raspunde ca e o tara libera ca aici nu este Ceausescu si il rog sa ne duca - pe mine si pe Fane intr-un orasel Luttach de unde incepea urcarea din acea zi de concurs! Scapati de cei 10 km asfalt si intr-un fel multumiti de alegerea facuta incepem urcarea deloc grea...acum nu mai am decat un singur tel -sa ajung cat mai mult pe picioarele mele in Sexten adica la sfarsit...Ma simt bine si in ciuda efortului facut pana acum in concurs si a decuplarii firesti in urma abandonului am puterea sa rad impreuna cu Stefan...ajungem la finish - lumea pe drum ne aplauda nu-si dau seama ca nu suntem in concurs -parem echipa de la mixt oricum nu conteaza si celor carora le spunem tot ne aplauda... Baietii nostri au venit azi locul 20 si la total 33 ei sunt mult mai puternici ... Corina le filmeaza schiopatand finish-ul din aceasta zi ...

Ziua 6 - Sand in Taufers - Antholz - 1983 m+ si 24.83 km

Pe asta zi am sarit-o, nu este deloc interesanta doar pe drumuri - poteci amenajate asa ca hotaram sa ne suim in masina organizatorilor pana la finish.

Ii asteptam pe baieti, ii aplaudam sunt pe 30 si pe 41 total.

Ziua a 7 -a - Antholz-Niederdorf im Pustertal 2788m+ si 42.195km - o zi superba, eu cu Fane luam startul mai devreme cu 15 min ca sa ii putem filma pe baieti-facem toata tura -este excelenta cu abrupturi stancoase, frig, ceata si coborari pe masura,ajungem foarte bine la finish si aflam ca echipa Grind a venit pe 30 si 42 la total. Seara distractie, Lucian are doua flictene la calcaie infectate si din aceasta cauza glezna dreapta este inflamata - se hotareste sa isi taie adidasii noi Salomon cu briceagul si ii face un fel de sandale... Azi l-au durut ingrozitor iar maine va fi din nou o zi lunga:

goretex6

Ziua 8 - Niederdorf-Sexten - 2120 m+ si 33.88 km

Azi mergem cu organizatorii pana la finish si de aici ne hotaram sa facem o urcare de 1000m+ (care va fi ultima coborare a concurentilor) pana in CP 2 - la 2500 altitudine la cabana Tre Cime aflata in vecinatatea faimosilor Tre Cime intr-un decor mirific. Aceasta cabana se afla in Parcul Natural - unde nu ai voie decat sa privesti, nici echipa de medici nu a avut acces decat per pedes.Vom face azi aceasta ultima urcare si acesti ultimi 22 km pentru frumusetea acestor locuri, pentru baietii romani de la Grind si pentru placerea de a merge pe munte... este ultima zi - facem poze ii aplaudam pe concurenti si ne intoarcem pe acelasi traseu pana la finish... din nou lumea ne aplauda ca pe o echipa de mixt... ideea de a veni anul viitor impreuna ne incolteste in minte... poate vom putea intra si noi in posesia tricoului ...

La finish e nebunie mare, toti adevaratii finisheri sunt extaziati primesc pe loc medalii, unele echipe s-au unit si vin impreuna la sosire... ii admiram pe toti au facut un mare efort in aceste 8 zile, romanii sunt pe locul 20 si la total 42 - este un rezultat de departe foarte bun cu atat mai mult cu cat Adi nu s-a antrenat mai deloc afland foarte tarziu ca il va inlocui pe fratele lui Dan la aceasta cursa si diferenta dintre el si Lucian a fost mare. Dar s-au inteles, au comunicat, Adi a indurat cu stoicism durerile de genunchi si ligamente iar Lucian a fost rabdator si intelept in abordarea cursei (si a lui Adi)

Au primit tricouri de finisher 169 echipe din 242,47 la men, 13 women, 51 mixt si 58 master. Baietii nostri au alergat in total 39 ore iar noi fetele in patru zile am alergat 29 ore.

Seara am participat toti la premierea finala si masa precum si la acordarea tricourilor de finisher - Fiecare era strigat pe nume, se mentiona tara din care este, cateva cuvinte frumoase si felicitari... apoi foto, video, dans si multa prietenie... chiar si cateva lacrimi - feminine.. fireste. M-am uitat lung la Stefan... poate la anu'...

Text: Andreea Dan. Foto: Stefan


Adauga comentariuUn comentariu.

Miercuri, 18 Septembrie 2013 15:35ms a spus :
frumoasa poveste si felicitari pentru reusita!