Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Povestea merge mai departe

Povestea merge mai departe

(2)qsg6Bo2s_38673.jpg

Pentru mine, sportul este o mare pasiune și îmi place atât să particip activ, cât și să fiu spectator. După ce am reușit să rezolv în mare parte problemele de sănătate pe care le-am avut în copilărie, am început alergarea în anii studenâiei prin participarea la diverse crosuri.

Prima competiâie importantă la care am concurat a fost în 2011. La o petrecere, niște prieteni mi-au propus să facem o ștafetă la Maratonul Internaâional București care urma să se desfășoare peste câteva luni. Am acceptat și am mărit treptat distanâa de la antrenamente pentru a mă pregăti pentru cei 10,5 km cât aveam de alergat. Reprezenta o provocare pentru mine deoarece eram obișnuit cu distanâe de 3-5 km.

Am avut parte de o surpriză plăcută de a fi sponsorizaâi de Nutrilite care ne-a oferit înscrierea în competiâie și câte un pachet de suplimente care să ne ajute la pregătire. Ziua evenimentului a fost foarte emoâionantă, mai ales cu atââia participanâi, voluntari și suporteri în jur. Cum eram cel mai lent din echipă, aveam să fiu în primul schimb și urma să pornesc împreună cu întreg plutonul.

Cu o vreme și un traseu mai puâin favorabile, alergarea a fost o mare provocare și am încheiat schimbul în 1:08. Ceilalâi colegi au obâinut rezultate mult mai bune și ne-am clasat pe locul 21 cu un timp total de 3:31.

Dacă acesta a fost prima competiâie importantă la care am participat, ediâia din anul următor a reprezentat trecerea către cursele pe distanâe lungi. Antrenamentele din lunile după evenimentul din 2011 au fost tot pe distanâe scurte.

În vară m-am orientat către o altă provocare pentru Maratonul Internaâional București din toamnă. De această dată, am primit sponsorizare pentru înscriere de la Vodafone. Cum traseul de la semimaraton si maraton erau la fel, iar cei de la maraton aveau să-l parcurgă de 2 ori, m-am decis să alerg semimaratonul. Se terminaseră lucrările de modernizare ale Stadionului Naâional, iar traseul a inclus și o buclă în jurul lui, astfel devenind ceva mai atractiv.

Am avut o vară destul de agitată în plan personal, iar antrenamentele pentru semimaraton m-au ajutat să mă relaxez și să-mi păstrez echilibrul interior. Am preferat să alerg de câteva ori pe săptămână și mai ales seara. Era o perioadă în care eram orientat mai mult pe scopuri și obiective, iar emisfera stângă era mai activă. Astfel că planul pentru semimaraton avea să fie unul raâional și calculat. Mi-am propus să alerg cu un ritm constant de 6 min/km și să obâin un rezultat de aproximativ 2:06.

(1)pmGyOoYB_44116.jpg

Fratele meu care mă susâinuse cu un an în urmă, a ales să participe și el la Cursa Populară, așa că ne-am antrenat de câteva ori împreună. În septembrie am alergat amândoi la Crosul Societăâii Civile din Parcul Herăstrău care a reprezentat singurul eveniment din programul de pregătire. A decurs destul de bine și mă gândeam că obiectivul stabilit pentru semimaraton era realizabil.

În ultimele săptămâni dinaintea marii provocări, m-am concentrat mai mult pe antrenamentele mentale. Am analizat traseul în detaliu și l-am parcurs imaginar de mai multe ori. Pregătirea fizică decursese mulâumitor și știam că partea mentală avea să decidă succesul.

În dimineaâa competiâiei de la Maratonul Internaâional, am ajuns devreme, mi-am făcut temeinic încălzirea, am mai parcurs o dată imaginar traseul și apoi m-am așezat în zona de start. Eram ca un robot: aveam programul încărcat, eram concentrat, știam ce aveam de făcut, iar emoâiile erau aproape inexistente.

Aveam la dispoziâie 2:06 pentru a parcurge traseul. Asta era tot ce conta. Eram eu și cu cronometrul.

Nu vedeam și nu auzeam aproape nimic în jur. Nici nu mi-am dat seama când s-a dat startul, mai ales că eram mai în spate și a durat ceva până am început deplasarea. Primul scop era să scap de mulâime și să-mi găsesc ritmul. După primul kilometru, era deja bifat și începea prima linie dreaptă. La fiecare bornă verificam timpul pe ceas și de fiecare dată se încadra în obiectivul stabilit.

Spre Piaâa Muncii, ne-am întâlnit cu negrii care deja se întorceau și mă întrebam cum reușeau să alerge așa repede. M-am bucurat puâin când am înconjurat Arena Naâională, după care am fost distras de diverse gânduri și întrebări: sunt destul de în urmă; unii aleargă mai repede; să alerg mai repede? reușesc să termin? reușesc să menâin ritmul?

La întoarcerea spre Piaâa Constituâiei, mi-am dat seama că am consumat cam multă energie. Pe atunci nu știam despre nutriâia și hidratarea din timpul curselor. Am avut noroc că am întâlnit un grup de prieteni care alergaseră la Cursa Populară și mi-au dat o sticlă de apă. După ce am băut, parcă mi-am mai revenit și mi-am zis că e important să trec pe la punctul de alimentare înainte de urcarea pe Calea Victoriei.

Până să ajung acolo, am vorbit la telefon cu fratele meu care terminase alergarea și am stabilit să ne întâlnim spre Eroilor. După ce m-am alimentat și hidratat înainte de Calea Victoriei, am luat în piept panta abruptă și am mers până într-o zonă mai domoală. Am revenit treptat la ritmul obișnuit și am accelerat pe coborâre pentru a recupera. A funcâionat și m-am încadrat în media stabilită și pe acea zonă.

Mai rămăsese ultima parte cu provocările ei: aproape nesfârșitul parcurs până la întoarcerea de la Eroilor; puâinele resurse de energie rămase; vocile tot mai puternice din cap. Ajutorul a venit de la fratele meu care m-a așteptat pe traseu și m-a însoâit în alergare până aproape de final.

Am trecut linia de sosire în 2:05, ceea ce a reprezentat îndeplinirea obiectivului. Mai rămăsesem cu energie și mai puteam continua cââiva kilometri, semn că puteam obâine un rezultat mai bun. Efortul l-am resimâit ulterior după ce 2 zile după competiâie m-am dat cu greu jos din pat.

Semimaratonul din 7 octombrie 2012 a însemnat un mare plus de încredere și a reprezentat trecerea către cursele pe distanâe lungi. Au urmat numeroase maratoane și chiar ultramaratoane.

Povestea merge mai departe.

Text de Cristian David-Matei


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007