Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Maratonul International Bucuresti 2009 » Povestea MIB 2009

Povestea MIB 2009

Inainte de orice cuvinte de prisos e bine de stiut: un maraton nu se poate descrie, se poate numai alerga. Asta e ceea ce am si facut duminica trecuta, intr-o zi rece si ploioasa de octombrie, tocmai in buricul Romanicii noastre, la Bucuresti, in plin centru, in jurul Palatului Parlamentului si de-a lungul Dambovitei. Dupa o serie de semimaratoane am simtit ca e timpul sa-mi indeplinesc o dorinta care incoltise inca de la primele alergari la care am luat parte si care prinsese radacini tot mai puternice, pe masura ce se adaugau tot mai multi kilometri de asfalt „tociti" de adidasi. Asa ca simteam ca era momentul sa fac pasul la maratonul cel mare, nici mai mult nici mai putin decat 42 km si 195 m. Eram convins ca voi termina cursa, in picioare si in alergare, ce-i drept nu ca un monopost Ferrari, poate doar ca un Matizache. Esentialul era sa termin in picioare, pe baschetii mei, nu in patru labe, desi auspiciile nu erau dintre cele mai fericite, intrucat eram pe ultima suta de metri cu o raceală, care era cat pe ce sa ma opreasca de la a lua startul.


(1)KRYdtF_47830.jpg
 

Nu voi insista asupra detaliilor cursei, nici asupra lipsei de educatie sportiva a localnicilor, care s-a tradus printr-un dezinteres aproape total al bucurestenilor pentru cea mai dificila cursa din atletism, care de multe ori s-a invecinat cu nesimtirea tipic romaneasca, manifestata prin „incurajari" din partea trecatorilor, de genul: „Bai prostilor, la ce alergati daca tot nu castigati nimic?". Ca o paranteza, trebuie spus - si vorbesc aici din propria experienta - ca in marile orase din strainatate maratoanele sunt adevarate evenimente locale, la care locuitorii ies in strada cu miile, pentru a incuraja miile de alergatori, pentru a-i insoti cu muzica si urale pe tot parcursul traseului. Alergatorii acestia nu castiga bani, ci alearga pentru sanatatea lor, pentru ca sportul face parte din cultura lor, pe care o invata din familie si de la scoala. Din nefericire, cultura noastra pentru sport se limiteaza in foarte multe cazuri la „exercitiile fizice" de jur imprejurul gratarului cu fleici si la ridicatul navetelor de bere in portbagajul masinii sau la dezbaterea ultimelor achizitii de la Steaua si a recentelor aventuri ale lui Mutu. Asa se si explica diferenta de atitudine si de implicare, la ei alearga 10.000 de maratonisti (ba chiar 40.000 la Berlin), la noi au fost anul acesta 240. Deci „cifrele nu ne minte".

 

Lasand la o parte contextul, cursa a fost ceva de nedescris. Muzica din casti plus „bateriile" din adidasi m-au purtat kilometru cu kilometru, pana in jurul marcajului cu kilometrul 32. De unde la inceput cantam pe ritmurile muzicii, parca pe la km 32 imi pierise cheful de orice veleitati artistice. Ma concentram asupra pasilor, picioarele erau ceva mai grele, ritmul mai slabise, nu mai saream baltile cu aceeasi energie, dar mergeam totusi inainte cu tupeu. Insa ultimii 4 km au fost o experienta aparte, poate au fost chiar unicul si adevaratul maraton. La km 38 s-a produs o schimbare de care auzisem dinainte, dar pe care nu mi-o puteam închipui. Nu degeaba se spune ca ultimii kilometri se alearga cu mintea, nu cu picioarele. Si asta pentru ca ritmul picioarelor mele s-a redus la o alergare de robotel, pasii au inceput sa cada mici si grei pe asfalt si trosneau in plin in baltoacele insirate pe sosea. Eu trageam de picioare, insa parca traseul era presarat cu magneti, de care se agatau cu disperare adidasii. Insa exact atunci cand picioarele dadeau batalia cea mare, mintea parca a luat-o pe un cu totul alt drum. In momentele acelea grele gandurile mi-au zburat la fetita mea, care stiam ca ma astepta cuminte la finish-ul ce era extrem de aproape. Picioarele si mintea au inceput sa lucreze separat, picioarele „arau asfaltul" iar mintea a fost cuprinsa de o liniste amestecata cu siguranta, cronometrul chiar nu mai conta, pentru ca eram coplesit de o multitudine de sentimente de fericire, care au luat locul soldateilor de plumb din adidasi si m-au purtat cuminti, in viteza „melcului turbat", pana la linia de finish, cu un timp de 4 ore si 50 de minute.

 

Acum, daca imi voi intreba muschii si ligamentele ce parere au despre cursa, nu cred ca voi primi un raspuns la fel de entuziasmat, dar cum totusi ne cunoastem de atata vreme stiu ca nu vor avea nimic impotriva noului pact mefistofelic pe care l-am incheiat tacit, inscriindu-ne deja pentru urmatorul maraton din aprilie, de la Viena.

 

Pana atunci nu voi bate pe nimeni la cap cu indemne despre miscare, despre ce bine este sa faci sport, dar ganditi-va totusi la urmatorul paradox pe care l-am aflat recent de la colegul maratonist Grizon („grazie maestro") si care este atat de adevarat: Pe drumul dintre maternitate si cimitir cei mai multi oameni merg incet, iar unii alearga. Paradoxal, cei care merg incet ajung primii.

 

 

... Ha-Ha-Hadrian (Lupu)

Votati ca slab Votati ca nimic special Votati ca merita citit Votati ca foarte bun Votati ca excelent
Apasati pe stelute pentru a vota.
Acest articol este votat ca excelent. Ati votat acest articol ca excelent.


Adauga comentariuNici un comentariu.



Alte articole despre Povesti

Impresii MIB 2009 Impresii MIB 2009
Impresii postate pe forumul maraton.info.ro dupa MIB In primul rand, a fost primul meu maraton. M-am antrenat ok pana acum 3 saptamani,... ...
MIB - atat de greu, atat de frumos MIB - atat de greu, atat de frumos
De zile in sir, ploaia tot cade, punand in pericol cursa de duminica. Intre doua reprize de ploaie ajung vineri dupa-amiaza in Piata... ...


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2021. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007