Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011

Prima experienta - Semimaratonul Lisabonei 2011

Pentru orice lucru exista un inceput. Si orice lucru are un sfarsit. Asa este si cu participarea mea la concursurile de alergare. Acesta este inceputul. Sfarsitul nu stiu cand va veni.
De ce m-am apucat de alergare? Cred ca vreau sa fug de mine.Nu mai stiu momentul in care s-a dat startul, dar pot spune ca este o metoda de spalare a creierului dupa o zi de munca in care te-ai implicat prea mult si un mod de a observa lucrurile frumoase si mai putin frumoase: zborul pasarilor, joaca copiilor, cainii maidanezi care se joaca fericiti in iarba proaspata, fulgii de nea care se topesc in zbor, zapada alba si luminoasa, pe tine.........Si cand ma gandesc ca sportul era cea mai mare pacoste a mea in scoala!

(1)KlCzFA1_37192.jpg

Cum s-a nascut ideea de a participa la un semimaraton? Din dorinta mea de a vizita Lisabona si din dorinta lui Felix de a participa la un semimaraton in alta tara. Si cum cel de la Lisabona este unul din concursurile de alergare din categoria Gold, am fost castigatoarea unei participari la alergarea de 21 km si a unei vacante mult dorite in Portugalia.
Emotiile au venit si ele odata cu avionul de Lisabona. Ma tot intrebam: daca nu o sa pot termina, daca o sa termin ultima si o sa ma fac de ras, daca o sa mi se faca rau si ma iau cu salvarea? Si tot asa. M-am calmat abia la fata locului.

Sa incep, totusi, povestea despre prima experiența a participarii la un astfel de concurs.
Stiam ca aici, anul trecut, a fost record mondial pentru semi-maraton. Si desi pe lista cu rezultatele din 2010 erau aproximativ 5500 candidati, ne-am lasat inselati de mesajul ca au participat 30.000. Ma si gandeam: oare atat de multi au abandonat sau totusi restul de 24.500 au participat la cursa populara de 7,5 km? Nu am avut raspuns la aceasta intrebare decat in ziua concursului.

Ce este fascinant la acest semi maraton? Podul 25 Aprilie! Si multimea care il umple cand te uiti la pozele din anii trecuti!
Concursul a fost pe 19 martie. Veneam de la 5 gr C la 20 gr C. De la un aer rece si umed la un aer curat, cu miros de ocean si apa dulce. Lisabona vazuta noaptea din avion e de poveste.

A doua zi, sambata, am pornit spre locul de unde ne puteam ridica kit-ul de concurs. Cald, soare, copaci infloriti, stradute inguste, magazine mici de cartier, ateliere de reparat televizoare si frigidere, croitorii, coafori, restaurante, masini putine, lume prietenoasa si cu fizionomii diferite, asa, ca pe la noi. La punctul de ridicare a kit-ului aglomeratie dar impartirea numarului si a cipului mergea repede. Apoi ne-am indreptat spre locul in care vom primi tricourile, revistele si saculetii de spate. Numerele mici la fete si cele mari la baieti la tricouri se terminasera, asa ca am primit si   noi o masura cat mai apropiata de cea dorita. La hotel am avut surpriza sa constatam ca nu aveam cu ce sa ne prindem numerele de tricou. În plicul ce continea cipul nu exista nici un ac de siguranta si nici un alt instrument. Ca urmare am inceput sa ne scotocim prin bagaje. Luasem cu mine o trusa de cusut insusita de la un hotel din Budapesta. Dar ghinion, avea numai un ac de siguranta. Am mai gasit unul la lacatelul de la bagajul meu. Dar ne-am gandit noi ca nu o sa fie suficient unul de caciula si cum era deja sambata seara si nici o mercerie deschisa, Felix si-a incercat sansa la hotel. Am avut noroc. Camerista ne-a imprumutat trei. Seara am mai facut o mica alergare in Piata Comerciala. M-am simtit nitel ca in Romania cand alergarea era pe la inceput: ca suntem niste mici ciudati. Probabil din cauza ca alergam intr-un loc de promenada. În noaptea de dinainte am avut emotii. Nu am reusit sa dorm prea bine si m-am sculat devreme. Felix a dormit tun. Emotiile au inceput sa-mi treaca abia cand am ajuns in statia de autobuz si am vazut si alti alergatori.

(2)Qjl9K3_50112.jpg

Am crezut ca va fi ca la Bucuresti. Dar ne-am inselat. Cand numarul participantilor este mare altfel se pune problema. Lipsa de experienta si faptul ca nu am mai citit nimic legat de acest eveniment pe forumuri s-a facut simtita din plin.
Pe site-ul semi-maratonului existau date legate de modul de ajungere la locul de start, la ce intervale circula trenurile si cat se face de la gara la locul de start. Startul s-a dat la 10:30 iar noi ne-am luat o marja doar de jumatate de ora de la gara la start. Neinspirat! Cand am ajuns in gara puhoi de lume! Majoritatea cu numere rosii. Unii erau in blugi. Mi s-a parut ciudat. Felix ramasese la parerea ca strainii au numere albastre si ca localnicii sunt cu rosu dar ca toti participam la semi maraton. Mi-am permis sa ma indoiesc si atat. Nu am facut un lucru esential: nu m-am uitat sa vad daca la siret au prins cipul de masurare a timpului de alergare. În tren am zarit si un tanar care avea tricou de Romania cu numar rosu. Era prea departe ca sa intram in vorba. Noi am avut o banderola tricolora legata la incheietura mainii.

(3)hUEkHnwT_26532.jpg

Am ajuns si la destinatie! Din tren s-a revarsat o mare de oameni. Toti veseli, unii cu carucioare, altii cu plase si indoiala tot crestea. Dar a fost adormita de atmosfera atat de vesela si de galagioasa si de inghesuita. Parea ca toata Lisabona este in gara. Din multe privinte, in Portugalia m-am simtit ca in Romania mea idilica. Ne astepta si famfara! Uitasem sa-mi iau de acasa sapca dar am avut noroc ca cei de la Vodafone imparteau sepci. Unii isi luasera cate trei. Eu m-am multumit cu una. Si ce buna a fost! Am uitat sa spun ca era o zi cu mult soare si 20 gr C asa ca acel confort de cateva grade peste plus cu care ma obisnuisem acasa a fost cam șubrezit. Ideea ca voi trece peste podul 25 Aprilie pe care il vazusem cu o zi inainte m-a facut sa uit toate emotiile. Are o lungime de aproximativ 4 km, seamana cu podul de la San Francisco si are doua etaje: primul destinat automobilelor, cel de dedesubt destinat trenului. Ei si am mers noi ce am mers cu mulțimea cea vesela si rosie, colorata pe alocuri cu albastru si am ajuns la un dop. De aici inaintarea se facea foarte greu.

Ceasul era 10:10. Am creat urmatoarele scenarii: este ambuteiaj pentru ca sunt aliniati pe sectoare, in functie de performante, startul este putin mai incolo si ca noi stam de fapt la coada de start. În schimb, nu ne-a trecut deloc prin minte sa ne facem loc cu coatele si sa inaintam cum am vazut ca procedau alti albastri. Ne-am gandit sa nu fim nepoliticosi si sa facem tara de ras. Complet gresit. Între timp, tot inaintam putin cate putin, pentru ca la 10:30 sa descoperim adevarul: accesul catre linia de start care era tot una cu inceputul podului se facea pe doua coborari laterale inguste! Au mai trecut cam douazeci de minute pana am trecut linia de start. Si tot atunci s-a facut lumina si mintea noastra: totii rosii erau la cursa de 7,5 km si nici nu le trecea prin gand sa alerge. Dar nici noi nu puteam alerga. Eram inconjurati din toate partile de portughezi imbracati cat de cat sportiv, unii cu plase, altii cu flori artificiale, cu carucioare cu copii, in blugi, cu aparte foto profesioniste, care iesisera intr-o duminica cu soare la plimbare pe podul 25 Aprilie pentru a admira raul Tejo. Foarte frumoasa privelistea dar numai ca am ramas doar cu ceea ce mi-am inchipuit eu ca o sa fie startul peste acest pod spectaculos.

M-a mai mirat un lucru: la noi, cei care au participat la cursa de 4 km au alergat, in schimb la Lisabona majoritatea participantilor la cursa de 7,5 km s-a plimbat si s-a simtit bine.

(4)bLjwSbw_74549.jpg

Ei, si dupa cei 4 km de plimbare pe pod si dupa 21 de minute de la start, s-a largit drumul si am putut si noi sa alergam. Noroc ca nu eram singurii in coada. Pentru mine a fost putin demoralizator cand am vazut concurentii pe sensul celalalt care se duceau spre sosire. Erau deja pe la km 13. Felix a mai alergat un timp cu mine si apoi pentru ca are un ritm mult mai bun a luat-o inainte. Eu mi-am luat ca tinta in vizor trei olandeze care alergau in grup si aproape tot drumul l-am facut cu ele. A fost foarte cald. La un moment dat, pe la km 15 era un francez care terminase si ne indemna sa bem apa. Cum a fost alergarea? Cam epuizanta. Cand le intreceam eu pe olandeze, cand ele pe mine. Recunosc ca am avut si portiuni de mers rapid, intre km 17 si 19. Pana la km 13 a fost cel mai rau: facusem portiunea respectiva cu o zi inainte, stiam ca e cu mult soare si vream sa-l termin cat mai repede si nu se mai termina. Apoi pana la km 17 am mers pe langa rau, am vazut turnul din Belem, manastirea Jeronimus si a fost tare placut. Dupa km 17 s-a cam rupt filmul. M-am intalnit si cu Felix care era la km 19. Eu nu mai vedeam curba de intoarcere spre sosire si asta m-a demoralizat. La km 18, la punctul de alimentare stransesera, asa ca apa ioc. Nu stiu de ce stransesera, pentru ca toti care treceam pe acolo terminam in intervalul maxim admis de trei ore. Noroc cu Felix care a venit dupa mine si mi-a dat apa. Ultimii 2 km i-am facut impreuna. De la km 19 am inceput sa alerg din nou. Si uite asa am trecut linia de sosire. Mai la coada, dar nu ultima. Am terminat pe locul 6310 din 6330.

Ce am simtit la sosire? Nu-mi venea sa cred ca am terminat si ca voi fi totusi clasificata.
Ce mi-a placut la cursa? Podul, portughezii plimbareti si glumeti cu toate ca atunci eram cam bosumflata ca din cauza lor nu puteam alerga, formatiile de muzica care erau pe traseu, medalia si punga cu alimente de la sosire (lapte, baton cu musli, apa, suc energizant), olandezele.

(5)YIBs6pf_66294.jpg

Ce regret? Startul, ca nu ne-am informat si ca nu ne-a mers mintea destul de repede, ca nu am reusit sa parcurg tot traseul in alergare.
Data viitoare sper sa fie mai bine. O sa fie la Bucuresti. Mi-ar placea sa fie si la noi ca la Santiago de Chile. În al patrulea an de maraton, semimaraton si cursa de 10 km s-au strans 20.000 participanti. Noi, oare, cand vom ajungem atatia? Iata si exemplul de care vorbeam, in imagini.




Maria Sisu


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
<< < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >
Pagina 11 din 12


Alte articole despre Povesti

Echipa Cambridge School of Bucharest Echipa Cambridge School of Bucharest
Reprezentam o scoala particulara din Bucuresti, Scoala internationala Cambridge School of Bucharest . Scoala noastra este chiar in... ...
Maratonul Berlin 2008 Maratonul Berlin 2008
Maratonul Berlin se inscrie in seria celor mai mari maratoane din lume, alturi de New York, Londra, Paris, Boston, Chicago. Asadar... ...
Interviu cu Viorel Interviu cu Viorel "Grizon" Ghita
Mesaj catre alergatorii incepatori de orice varsta. Ati incercat sa alergati cativa pasi in parc V-a fost foarte greu V-a venit sa lasati... ...
Maratonul Toronto 2008 Maratonul Toronto 2008
TORONTO OR NOT TORONTO Desigur, nu e vorba de o dilema hamletiana. Intrebarea din titlu e mult mai simpla, neavind o miza de a fi sau... ...
Barcelona Marathon 2008 Maratonul International Bucuresti 2008 Interviu cu Marian Tudorica Gore-tex Transalpine Run Aur olimpic la maraton Samsonman 2008 Tour de Massif de l’Oisans 2008 Maratonul DHL 2008 Marathon du Mont Blanc 2008 Olympus Marathon 2008 Maratonul Belgrad 2008 Interviu cu Adriana Pirtea Maratonul Roma 2008 Maratonul Barcelona 2008 Maratonul Milano 2007 Alergatori Interviu cu Marian Chiriac

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007