Ro Club Maraton
Maraton Cluj 2017
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 222579.93 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Primăvara pe fugă: Semimaratonul Sibiului 2014

Primăvara pe fugă: Semimaratonul Sibiului 2014

(4)trAIqKim_29237.jpg

Dacă mi-ar fi zis cineva anul trecut că voi termina un semimaraton, aş fi zis ca e o gluma. De fapt, şi daca mi-ar fi spus asta in martie cand am participat la primul cros si mai că nu mi-am dat sufletul dupa 6 km, aş fi avut indoieli serioase. Şi totuşi, ma aflu aici dupa 4 luni de la prima alergare afara, timp in care am partipat la 6 competiţii, incluzând şi Semimaratonul de la Sibiu.

Povestea mea e probabil una clasică. Dupa terminarea liceului, am ajuns la facultate, una deloc usoară şi nici prea compatibilă cu sportul: Facultatea de Automatică si Calculatoare. Studenţie, nopţi pierdute, examene grele, stres, o dieta total dezechilibrată, toate au contribuit la exinderea mea pe orizontală, ca să-i spunem asa. Am ajuns astfel la terminarea facultăţii, să am cu mai bine de 17 kg mai mult decat avusem la 18 ani, fapt destul de trist la vârsta de 23 de ani. Având nunta planificată pentru anul următor, am decis să fac ceva în privinţa greutăţii mele scăpate de sub control şi am inceput să fac Tae-bo. Am reuşit să scap de 12 kg în câteva luni, dar apoi probabil iar din comoditate, am renunţat din nou la sport. Asta până în septembrie anul trecut, când după ceva luni bune de stat pe vârful canapelei, am decis alături de soţul meu să mergem la sală dimineaţa. Dat fiind că avem o pisică năzdrăvană care oricum ne trezea in fiecare zi pe la ora 6, am decis că ar fi mai bine să facem ceva mai util decât fuga cu mătura dupa pisică. Astfel, am ajuns prima dată la o sală. Din nou, mi-am dat seama ce condiţie fizica practic inexistentă aveam, când am reuşit sa alerg 800 de m pe banda de alergat şi am crezut că acolo rămân.

(3)rcLSExP_86396.jpg

Aşa a început încet transformarea mea. Dintr-o persoană care se chinuia să se ridice din pat in fiecare dimineaţă, acum abia aşteptam ziua următoare pentru a face mişcare. Ştiam însă că alergatul pe bandă nu e chiar acelaşi lucru cu alergatul în aer liber şi până la urmă mi-am facut curaj in februarie să fac primii 3 km afară. Nu a fost deloc uşor, dar parcă greul incepea să mă motiveze din ce în ce mai mult. Şi am ajuns astfel în două luni să parcurg 10 km, iar cu fiecare kilometru în plus parcurs, mă simţeam tot mai invincibilă. Am început să particip la curse de 5-6 km şi îmi doream să realizez tot mai mult. Astfel, la mijlocul lunii aprilie când căutam crosuri, mi-a sărit în ochi Semimaratonul de la Sibiu şi am căutat poze şi rezultate din anii trecuţi. Mai erau 6 săptămâni până atunci. Calculam dacă pot până atunci să mă antrenez destul cât să-l termin. Ştiam că nu pot să am pretenţii la un timp final bun, dar voiam să văd daca pot să ajung la linia de finish şi astfel m-am înscris. M-a bucurat mult şi faptul că soţul meu care fusese destul de reticent în privinţa alergării, a decis şi el să se înscrie la cursa de 5 km din cadrul evenimentului. Ceea ce e frumos la Semimaratonul Sibiului, pe lângă oraşul minunat este faptul că fiecare participant işi alege o cauză pe care o susţine financiar prin taxa de înscriere. Eu am ales să susţin cauza SMURD-ului sibian.

Trec şi lunile de primăvară,  cu vreme frumoasă, numai bună pentru alergările de seară şi ajungem şi la weekendul competiţiei, insoţit de ploi, vânt şi frig. Eu dintotdeauna am fost o persoană foarte împiedecată şi instabilă pe picioare, chiar şi la vârsta asta am reuşit să prind câţiva iepuraşi până şi pe drum drept. Astfel, în dimineaţa competiţiei mă gândeam doar să nu alunec pe piatra cubica udă, dar din fericire, picioarele au ţinut cu mine în ziua aceea. 

(2)z0Pz4xZ_59861.jpgAjungem aşadar în Piaţa Mică unde avea loc încălzirea şi mai apoi startul competiţiei. Aveam emoţii, vedeam oameni mult mai pregătiţi ca mine, mult mai relaxaţi. Cu toate acestea, domnul care a susţinut încălzirea a reuşit sa ne pună zâmbetul pe buze, în ciuda ploii care nu părea să se lase.

În scurt timp, s-a dat şi startul. Primii 4 km ai semimaratonului aveau traseu comun cu traseul de cros. Acesta se învârtea prin straduţele frumoase ale centrului vechi. În agitaţia creată m-am pierdut de soţul meu, dar ştiam că e undeva pe aproape. M-am convins de acest fapt când mi-a picat o bancnotă din buzunar şi un domn a fugit să ma ajungă să mi-o înapoieze, iar domnul era chiar el, soţul meu. Am sperat ca momentul sa fi fost surprins de fotografii care erau în apropiere şi care nu aveau de unde să ştie că suntem căsătoriţi, dar din nefericire nu ne-am regăsit în poze.

Am ajuns şi la momentul în care semimaratonul se despărţea de cros, încă era înfricoşător cât de mult mai e de parcurs, dar mă gândeam că data următoare când voi revedea Piaţa Mare, voi fi învingătoare. Din loc în loc, turiştii se uitau miraţi la alergători, ei ascunşi sub umbrele, iar eu încercam să-mi ţin cumva gluga de la hanorac. Încet ploaia s-a domolit, sau poate n-am mai observat-o.

Traseul ne-a purtat apoi prin Parcul Sub Arini, care în alte condiţii probabil ar fi fost un loc minunat de petrecut o după-masă de sambată, însă acum era colorat doar de pelerinele galbene ale voluntarilor. Am întâlnit pe parcurs un băiat care nu cred că avea mai mult de 15 ani şi mă gândeam cât de bine ar fi fost de făceam şi eu acelaşi lucru la vârsta lui. După ce am trecut de bălţile şi noroiul din parc, am ajuns la zona Muzeului Astra, care începea cu Grădina Zoologică. Doi urşi stăteau liniştiţii în zona lor delimitată de gard şi probabil se întrebau şi ei asemeni turiştilor, ce e cu oamenii care se agită la ei pe teritoriu. A fost puţin demoralizant să văd plutonul din faţă care deja se intorcea pe partea cealaltă a lacului, dar ştiind că am trecut deja bine de prima jumătate, mi-a dat forţă să merg mai departe. Muzeul Astra a fost un spaţiu foarte interesant pentru o alergare, casele tradiţionale dând un farmec aparte traseului.

Încet dar sigur, am trecut şi de zona Muzeului Astra si mai aveam doar 3 km. În toate poveştile legate de semimaratoane pe care le auzisem, alergătorii menţionau kilometrul 18. Impresiile erau diferite, ori că muzica din căşti începe să fie în reluare, ori că apar cârceii, însă ideea de bază era aceeaşi: acolo intervine greul. Poate de ce mă aşteptam la acestea, am trecut cu bine de kilometrul 18, dar la 19 deja piciorul drept incepea să cedeze de la şold până la talpă. Nu am avut de ales decât să trec peste, ştiind că încă 2 km mă despart de medalia mult dorită. Am tras cât am putut şi mă apropiam de Piaţa Mare. O voluntară mi-a zis la un moment dat: „Hai că mai e mai puţin de 1 km.”. Dacă până atunci am fost încruntată, nu ca nu m-aş fi bucurat nespus de semimaraton, doar că se vedea oboseala pe faţa mea, atunci chiar mi s-a luminat chipul şi cu ultimele puteri am parcurs şi ultimul kilometru. Am ajuns astfel la finish, în 2:21:09, pe locul 20 la fete.

(1)M13IA0f_27361.jpg

Consider acest rezultat o realizare imensă, atât prin faptul că am reuşit să parcurg distanţa propusă şi să scap de ultimele 5 kg care mă despărţeau de greutatea din liceu, dar şi prin faptul că la fel cum m-au influenţat pe mine anumiţi oameni din jurul meu să mă trezesc din rutina zilnică nesănătoasă, am reuşit să fiu un model pentru soţul meu, alături de care acum căutăm zilnic curse la care să ne înscriem împreună, dar poate şi pentru alţi oameni care s-au gândit că dacă eu pot, atunci pot şi ei.

Autor: Crecan Alexandra Magdalena


Adauga comentariu3 comentarii.

Marti, 7 Octombrie 2014 09:08Alexandra Crecan a spus :
Felicitari si tie Marius!
Luni, 6 Octombrie 2014 11:50Marius Ionut Cucu a spus :
Felicitari!
Sambata, 23 August 2014 08:40Sarosi Francisc a spus :
Felicitari, poate peste un an vei alerga si primul maraton.

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2017. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007