Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223924.95 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Primăvara pe fugă: Semimaratonul Sibiului 2014

Primăvara pe fugă: Semimaratonul Sibiului 2014

(4)trAIqKim_29237.jpg

Dacă mi-ar fi zis cineva anul trecut că voi termina un semimaraton, aș fi zis ca e o gluma. De fapt, și daca mi-ar fi spus asta in martie cand am participat la primul cros si mai că nu mi-am dat sufletul dupa 6 km, aș fi avut indoieli serioase. Åži totuși, ma aflu aici dupa 4 luni de la prima alergare afara, timp in care am partipat la 6 competiâii, incluzând și Semimaratonul de la Sibiu.

Povestea mea e probabil una clasică. Dupa terminarea liceului, am ajuns la facultate, una deloc usoară și nici prea compatibilă cu sportul: Facultatea de Automatică si Calculatoare. Studenâie, nopâi pierdute, examene grele, stres, o dieta total dezechilibrată, toate au contribuit la exinderea mea pe orizontală, ca să-i spunem asa. Am ajuns astfel la terminarea facultăâii, să am cu mai bine de 17 kg mai mult decat avusem la 18 ani, fapt destul de trist la vârsta de 23 de ani. Având nunta planificată pentru anul următor, am decis să fac ceva în privinâa greutăâii mele scăpate de sub control și am inceput să fac Tae-bo. Am reușit să scap de 12 kg în câteva luni, dar apoi probabil iar din comoditate, am renunâat din nou la sport. Asta până în septembrie anul trecut, când după ceva luni bune de stat pe vârful canapelei, am decis alături de soâul meu să mergem la sală dimineaâa. Dat fiind că avem o pisică năzdrăvană care oricum ne trezea in fiecare zi pe la ora 6, am decis că ar fi mai bine să facem ceva mai util decât fuga cu mătura dupa pisică. Astfel, am ajuns prima dată la o sală. Din nou, mi-am dat seama ce condiâie fizica practic inexistentă aveam, când am reușit sa alerg 800 de m pe banda de alergat și am crezut că acolo rămân.

(3)rcLSExP_86396.jpg

Așa a început încet transformarea mea. Dintr-o persoană care se chinuia să se ridice din pat in fiecare dimineaâă, acum abia așteptam ziua următoare pentru a face mișcare. Åžtiam însă că alergatul pe bandă nu e chiar același lucru cu alergatul în aer liber și până la urmă mi-am facut curaj in februarie să fac primii 3 km afară. Nu a fost deloc ușor, dar parcă greul incepea să mă motiveze din ce în ce mai mult. Åži am ajuns astfel în două luni să parcurg 10 km, iar cu fiecare kilometru în plus parcurs, mă simâeam tot mai invincibilă. Am început să particip la curse de 5-6 km și îmi doream să realizez tot mai mult. Astfel, la mijlocul lunii aprilie când căutam crosuri, mi-a sărit în ochi Semimaratonul de la Sibiu și am căutat poze și rezultate din anii trecuâi. Mai erau 6 săptămâni până atunci. Calculam dacă pot până atunci să mă antrenez destul cât să-l termin. Åžtiam că nu pot să am pretenâii la un timp final bun, dar voiam să văd daca pot să ajung la linia de finish și astfel m-am înscris. M-a bucurat mult și faptul că soâul meu care fusese destul de reticent în privinâa alergării, a decis și el să se înscrie la cursa de 5 km din cadrul evenimentului. Ceea ce e frumos la Semimaratonul Sibiului, pe lângă orașul minunat este faptul că fiecare participant iși alege o cauză pe care o susâine financiar prin taxa de înscriere. Eu am ales să susâin cauza SMURD-ului sibian.

Trec și lunile de primăvară,   cu vreme frumoasă, numai bună pentru alergările de seară și ajungem și la weekendul competiâiei, insoâit de ploi, vânt și frig. Eu dintotdeauna am fost o persoană foarte împiedecată și instabilă pe picioare, chiar și la vârsta asta am reușit să prind cââiva iepurași până și pe drum drept. Astfel, în dimineaâa competiâiei mă gândeam doar să nu alunec pe piatra cubica udă, dar din fericire, picioarele au âinut cu mine în ziua aceea.  

(2)z0Pz4xZ_59861.jpgAjungem așadar în Piaâa Mică unde avea loc încălzirea și mai apoi startul competiâiei. Aveam emoâii, vedeam oameni mult mai pregătiâi ca mine, mult mai relaxaâi. Cu toate acestea, domnul care a susâinut încălzirea a reușit sa ne pună zâmbetul pe buze, în ciuda ploii care nu părea să se lase.

În scurt timp, s-a dat și startul. Primii 4 km ai semimaratonului aveau traseu comun cu traseul de cros. Acesta se învârtea prin straduâele frumoase ale centrului vechi. În agitaâia creată m-am pierdut de soâul meu, dar știam că e undeva pe aproape. M-am convins de acest fapt când mi-a picat o bancnotă din buzunar și un domn a fugit să ma ajungă să mi-o înapoieze, iar domnul era chiar el, soâul meu. Am sperat ca momentul sa fi fost surprins de fotografii care erau în apropiere și care nu aveau de unde să știe că suntem căsătoriâi, dar din nefericire nu ne-am regăsit în poze.

Am ajuns și la momentul în care semimaratonul se despărâea de cros, încă era înfricoșător cât de mult mai e de parcurs, dar mă gândeam că data următoare când voi revedea Piaâa Mare, voi fi învingătoare. Din loc în loc, turiștii se uitau miraâi la alergători, ei ascunși sub umbrele, iar eu încercam să-mi âin cumva gluga de la hanorac. Încet ploaia s-a domolit, sau poate n-am mai observat-o.

Traseul ne-a purtat apoi prin Parcul Sub Arini, care în alte condiâii probabil ar fi fost un loc minunat de petrecut o după-masă de sambată, însă acum era colorat doar de pelerinele galbene ale voluntarilor. Am întâlnit pe parcurs un băiat care nu cred că avea mai mult de 15 ani și mă gândeam cât de bine ar fi fost de făceam și eu același lucru la vârsta lui. După ce am trecut de bălâile și noroiul din parc, am ajuns la zona Muzeului Astra, care începea cu Grădina Zoologică. Doi urși stăteau liniștiâii în zona lor delimitată de gard și probabil se întrebau și ei asemeni turiștilor, ce e cu oamenii care se agită la ei pe teritoriu. A fost puâin demoralizant să văd plutonul din faâă care deja se intorcea pe partea cealaltă a lacului, dar știind că am trecut deja bine de prima jumătate, mi-a dat forâă să merg mai departe. Muzeul Astra a fost un spaâiu foarte interesant pentru o alergare, casele tradiâionale dând un farmec aparte traseului.

Încet dar sigur, am trecut și de zona Muzeului Astra si mai aveam doar 3 km. În toate poveștile legate de semimaratoane pe care le auzisem, alergătorii menâionau kilometrul 18. Impresiile erau diferite, ori că muzica din căști începe să fie în reluare, ori că apar cârceii, însă ideea de bază era aceeași: acolo intervine greul. Poate de ce mă așteptam la acestea, am trecut cu bine de kilometrul 18, dar la 19 deja piciorul drept incepea să cedeze de la șold până la talpă. Nu am avut de ales decât să trec peste, știind că încă 2 km mă despart de medalia mult dorită. Am tras cât am putut și mă apropiam de Piaâa Mare. O voluntară mi-a zis la un moment dat: „Hai că mai e mai puâin de 1 km.". Dacă până atunci am fost încruntată, nu ca nu m-aș fi bucurat nespus de semimaraton, doar că se vedea oboseala pe faâa mea, atunci chiar mi s-a luminat chipul și cu ultimele puteri am parcurs și ultimul kilometru. Am ajuns astfel la finish, în 2:21:09, pe locul 20 la fete.

(1)M13IA0f_27361.jpg

Consider acest rezultat o realizare imensă, atât prin faptul că am reușit să parcurg distanâa propusă și să scap de ultimele 5 kg care mă despărâeau de greutatea din liceu, dar și prin faptul că la fel cum m-au influenâat pe mine anumiâi oameni din jurul meu să mă trezesc din rutina zilnică nesănătoasă, am reușit să fiu un model pentru soâul meu, alături de care acum căutăm zilnic curse la care să ne înscriem împreună, dar poate și pentru alâi oameni care s-au gândit că dacă eu pot, atunci pot și ei.

Autor: Crecan Alexandra Magdalena


Adauga comentariu3 comentarii.

Marti, 7 Octombrie 2014 09:08Alexandra Crecan a spus :
Felicitari si tie Marius!
Luni, 6 Octombrie 2014 11:50Marius Ionut Cucu a spus :
Felicitari!
Sambata, 23 August 2014 08:40Sarosi Francisc a spus :
Felicitari, poate peste un an vei alerga si primul maraton.

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007