Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Profil de alergator: Adrian Mila

Profil de alergator: Adrian Mila

Am fost un copil care nu am ascultat de parinti. Parintii erau constructori, eu am vrut sa fac Institutul Politehnic Bucuresti. Dupa 3 ani de practica in meserie, inginer mecanic fiind, am ajuns acolo unde ma tragea inima de la inceput, in constructii. O meserie frumoasa, orgoliul de a construi ceva si de a-l admira peste ani fiindu-mi satisfacut.
Din pacate ascensiunea pe lantul trofic m-a indepartat incet-incet de executia directa a lucrarilor, ajungand la vreo 45 de ani sa fiu mult mai sedentar, mai stresat si mai dolofan.

(7)3T1xi6N_59861.jpg

Cand eram tanar nu reuseam sa ma ingras si nici sa fac masa musculara. La intrebarea ce vrei sa faci in viata, raspunsul meu favorit era "vreau sa am burta".
Prin 2008 visul se implinise. Eram usor supraponderal, cand am cumparat prima pereche de pantaloni marimea 54 si primul incaltator de pantofi cu coada lunga, ca sa nu ma mai aplec cand ma incalt, am ras satisfacut. Eram posesorul a ceea ce dorisem, mici simboluri ale bunastarii, burta si falcute. Cand am vazut prima data 89,9 kg pe cantar am chemat mandru toata familia, sa vada ce frumos sunt. In concediu mergeam in spatele familiei, ca o nevasta respectuoasa de musulman, ca trebuia sa car si greutatea suplimentara, in timp ce ei, mai usurei, sprintau pe strazi.

(1)GjMGHm_91974.jpg

In 2009 am facut si analizele gratuite. Medicul de familie nu a fost la fel de incantat cum eram eu. Colesterolul era 220, erau mici probleme sa imi gaseasca vena cand mi-au luat sange. Recomandarea a fost sa schimb ceva, un pic din alimentatie, un pic din viata. Sa fac macar un pic de sport.
In septembrie am inceput sa citesc in Adevarul mici reportaje scrise de Emilian Isaila. Ma intriga. Se pregatea de Maratonul Bucuresti, ce o mai fi si aia. Ca a fost supraponderal, ca a fost sedentar, ca alearga. Ca alearga mult. Dupa 2 saptamani cautam febril articolele lui.

(2)tVEQ4Lj_42920.jpg

Dupa o luna il rugam pe fiul meu sa ma inscrie la cursa populara de la MIB 2009. Am alergat cursa pe o vreme urata, ploaie si frig, in pantaloni scurti si tricou, intrebandu-ma cat or sa ma chinuie raceala si febra musculara.
La cursa asta au fost cateva lucruri ciudate. Credeam in suprematia masculina, nu o sa ma depaseasca pe mine o fata. Un alt mit era ca nu o sa ma scoata pe mine nimeni din casa, dezbracat, in ploaie, fara sa fiu platit cat un fotbalist de Serie A. Alta idee era ca eu nu sunt nici Romeo, nici Hamlet. Ei poarta colanti, eu nu.
Am alergat, am mers, am fost depasit de o groaza de fete, nu am fost platit, nu am racit, si am fost foarte fericit. Am primit la sosire o medalie care a stat atarnata mult timp in casa. Seara am cautat un program de antrenament pentru incepatori in ale alergarii. Aveam 85 kg, dupa cateva luni de regim.

Venea iarna si a fost greu. Alergam in parc, ma trezeam cu o ora mai devreme decat pana atunci si plecam sa alerg, indiferent de vreme si temperatura. Mi-au trebuit 8 saptamani ca sa pot sa alerg continuu 30 de minute. Si ca sa imi promit ca nu va mai fi nici o cursa in care sa merg, in loc sa alerg.
Am constatat ca alergarea ma elibera de stres. Daca veneam nervos acasa, plecam nervos la alergare, alergam prea repede si dupa cateva sute de metri ma sufocam. Aveam de ales, sau ma linistesc, sau ma sufoc. Si alergam linistit si fericit in continuare.

(3)3lNJrL4R_66863.jpg

Dupa un an ma prezentam la start, MIB 2010, la proba de semimaraton. Greutatea mea era cam de 77 kg, indicele de masa corporala revenise la normal. Colesterolul, fara medicamentatie, fara regim, ajunsese 199. Am alergat cu emotii semimaratonul. Era un pas mare, enorm. Maratonul era o himera, ceva irealizabil. Ma uitam la colegii de club (Ro Club Maraton) care alergau proba mare, 42,195 km si era clar ca nu o sa pot sa alerg niciodata distanta asta. Ei, colegii, erau altceva decat sunt eu. Sunt supraoameni, nu se poate, au ceva diferit, in mod sigur. Maratonul era o proba improbabila, de fapt imposibila pentru mine.

Parea ciudat ca pe dinafara aratau a oameni normali, cu diferite servicii si activitati, care sufera totusi o transformare ca Batman cand isi schimba hainele. Isi iau pantofii de alergare si colantii si se metamorfozeaza.
Nu am mai visat altceva decat sa alerg un maraton. In aprilie 2011 am alergat primul maraton, la 48 de ani, dupa circa 18 luni de la primul cros, dupa 18 luni de la noul "eu", de cand am simtit ca am renascut.
Apoi am facut un maraton montan, apoi al doilea.

(4)GurUF0Jf_18609.jpg

Pentru MIB 2011 am urmat un program de pregatire de circa 4 luni, in care am facut 72 de antrenamente, cu un total de circa 850 km. Greutatea s-a stabilizat la 75-76 kg, indiferent cat alerg si ce mananc (am 1,80 m, am uitat sa precizez). Lumea care nu m-a vazut de doi ani ma intreaba daca am o problema de sanatate. Nu, nu am. Nu mai am.
Din momentul in care am inceput sa alerg, am fost la inceput mirat ca pot, apoi am vrut sa alerg mai mult. Si mai repede. Si am utilizat programe de pregatire pentru diferite distante, programul preferat fiind luat de pe site-ul MyAsics. Ma antrenasem initial pentru distante scurte, 3 km, 5 km, 10 km, apoi semimaraton si in final maraton. Avea printre altele avantajul ca in fiecare zi de antrenament primeam un e-mail care ma intreba cum a fost alergarea, si completam un jurnal de antrenament on-line, care imi permitea sa tin evidenta timpilor si distantelor parcurse.

Maratonul de la MIB 2011 era acum proba de foc, mi-o datoram. Dovada evolutiei mele, traseul logic si necesar inceput cu un cros, urma sa fie confirmat cu alergarea maratonului de la Bucuresti. De unde atata spirit competitional la un alergator fost sedentar convins, nu stiu, dar am alergat in doi ani la toate crosurile si semimaratoanele la care am putut sa ajung. Fara sa am nici o clasare pe podium, fericirea era ca pot sa alerg. Reperul, comparatia? Pai ma comparam cu fostul "eu".

(5)0fKHW2_17339.jpgEmotiile din ultima saptamana inaintea cursei au fost mari si in crescendo. Au culminat cu un cosmar, m-am trezit transpirat si speriat, visasem ca alerg in niste papuci de plastic de imprumut, ca nu imi gasesc incaltarile de alergat si ratez startul la Maraton, se aude startul, eu alerg cu papucii aia. Doamne, ce cosmar-.

Cu cateva zile inainte de cursa schimb alimentatia, mananc preponderent alimente bogate in carbohidrati, dieta pe baza de paste, salata de fasole boabe si paine ar fi fost cosmarul meu acum doi ani- Iau si cateva doze de multiminerale si vitamine, antrenamentele sunt la nivel redus, ma sperie orice durere, parca ma doare un deget, parca ma doare un muschi, parca am o periostita, sunt macinat de toate ipohondriile unui alergator inainte de cursa. Apoi am aflat ca nu am monopolul emotiilor, le au si alergatori mai buni si mai experimentati decat mine.

Programul de alergare fusese facut pentru un traseu de 3h 45 min, ultimele saptamani de antrenament fiind dedicate alergarilor la un ritm cat mai constant si mai asemanator cu cel din cursa, cam 5min19sec / km.

Am planuit o cursa in 4 ture cat mai constante, speram sa reusesc si o usoara accelerare pe final, dar nu a fost asa.
Un ajutor in parcurgerea distantei de 42 km este alergarea dupa un alergator experimentat si cu un ritm cat mai constant, asa-numitul "pace-maker". La aceasta cursa nu am reusit sa facem un grup mai numeros pe tinta mea de timp, asa ca am plecat in cursa alaturi de colegul meu Gabi, care era la primul lui maraton pe sosea, in speranta ca vom depasi impreuna momentele mai grele care pot sa apara.

Alergarea a fost frumoasa, constanta, nu conta ca ploua si ca sunt balti, alergam si reuseam sa stam de vorba. Nu a fost o competitie. A fost o cursa de anduranta, o incercare dificila, trecuta impreuna si terminata cu bine. Timpul se dilata, universul era limitat la cateva sute de metri de asfalt, frunze galbene, Dambovita, radeau si ratele de noi, mac-mac-mac.
Ajutorul meu pe traseu consta in doua bauturi cu continut ridicat de cofeina si un gel cu carbohidrati, menite sa ma ajute sa trec peste momentele mai grele, cand pot sa apara crampe musculare, carcei, sau temutul zid de la kilometrul 30.

(6)HgeQ6C_31836.JPG

Nu a aparut nici un zid. Am demolat orice zid, fizic sau psihic. Desi sunt un alergator singuratic si imi plac cursele solitare, acum am alergat in doi, neavand nici o problema in faptul ca am depasit cu 2 minute baremul propus. Proba este suficient de dificila ca sa fiu multumit de terminarea ei in buna stare, nu sub o presiune de timp.
Am scapat fara dureri deosebite in cursa, iar dupa cursa m-am simtit foarte bine. Recuperarea ulterioara a fost rapida, dupa 2 zile mergeam normal si fara durerile avute la alte concursuri.
Cand se termina cursa, se linistesc si valurile ei. Impresiile se sedimenteaza, mandria creste. Daca luni ma intrebam de ce nu sunt locuri pe scaune rezervate in metrou pentru alergatorii de maraton, marti as fi purtat o pancarda pe piept, pe care sa scrie "maratonist".

Nu apucasem inca sa pun diploma in rama la birou (asta cred ca spune suficient cat de mandru sunt de noua mea viata, aceea de alergator amator) si deja visam la urmatoarele curse. Un maraton mare, cu multi alergatori (Paris 2012, 40.000 de alergatori) si un maraton montan de referinta, Olympus Maraton 2012. Mi se pare incredibil sa alerg pe muntele Olimp, de la baza pana in varf si iar jos, si imi doresc foarte mult cursa asta, parca o doresc din copilarie, de cand citeam "Legendele Olimpului".

Nu sfatuiesc pe nimeni sa alerge un maraton. Este o proba grea. Foarte grea. Pheidippides a fost orice, dar nu un exemplu de longevitate sportiva. Insa pentru cel care se antreneaza si va alerga un maraton, satisfactia va fi pe masura dificultatii. Nici macar nu am reusit sa imi explic de ce am simtit   aceasta nevoie presanta. De ce a trebuit sa imi demonstrez ca pot sa alerg o distanta care nu de mult era doar un vis? Nu stiu, dar sunt extrem de fericit si de mandru ca am putut.

Text si foto: Adrian Mila


Adauga comentariu9 comentarii.

Luni, 8 Octombrie 2012 13:43GEORGESCU MARIANA a spus :
Buna Adrian,

Ma bucur mult pentru tine . Am avut impresia ca te am vazut la crosul din 07 10 2012.
Oricum , felicitari si mult mult succes.
Duminica, 1 Iulie 2012 11:00adrian a spus :
Multumesc. Am ajuns si pe Olimp pana la urma
Luni, 23 Aprilie 2012 15:36MARIANA GEORGESCU a spus :
Bravo . Felicitari pentru visul implinit .
Sambata, 31 Martie 2012 22:19liviu a spus :
de maine m-apuc de alergat
Marti, 22 Noiembrie 2011 15:19adrian a spus :
Multumesc! Mihai, cred ca e simplu sa ma depasesti; e bine sa ai un reper, eu ma uit ba dupa niste steaguri, ba dupa nu stiu ce, incercand sa ma motivez.
Multumesc, e de preferat sa ajung pe Olimp, cred ca am si niste stramosi greci; dacii aveau un model aparte de trimis soli la Zamolxe...
Luni, 21 Noiembrie 2011 15:31carmen a spus :
fara cuvinte, felicitari este prea putin spus, sunt convinsa ca vei ajunge si pe muntele Olimp
Duminica, 20 Noiembrie 2011 22:26coyoty a spus :
Adrian, coane, nenea pai eu nici nu stiam langa cine alerg si cu cine discut, sunt mandru ca am alergat cu tine si voi incerca sa te ajung si chiar sa te depasesc, erai motvatia de care aveam nevoie. Nu stiam aceasta poveste dar sigur o traiesc si eu acum.
Duminica, 20 Noiembrie 2011 20:26Adrian a spus :
Multumesc,domnul Lupescu! Marian alergatorul, esti un alergator foarte bun si rapid, care face foarte bine ceea ce face.
Duminica, 20 Noiembrie 2011 15:48lupescu marin ( marian alergatoru..) a spus :
Felicitari...! si la mai multe maratoane ... bravoooo ....!
...Faptul ca la numai 18 luni de la primul cros sau mai bine zis in initierea concursurilor de alergat ( mai mult pt sanatate -alergam cu totii ) te-ai incumetat la'' REGINA'''' concursurilor de alergat ."" MARATONUL'''' este un lucru demn de urmat si de alti ....alergatorii....precum persoana care scrie .
....Sanatate...! .. spor la antrenamente..
...Cu respect ....'''marian alergatorul '''....



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007