Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Semimaratonul Brasov 2012

Semimaratonul Brasov 2012

Prima alergare montana din "cariera". Impropriu spus alergare, dar sa nu anticipez...

Nu am deloc antrenament specific si probabil ca este necesar... ma gandeam inainte de inscriere... dar n-am stat mult pe ganduri pentru ca in Brasov sunt prietenii mei buni pe care nu-i vazusem de mai bine de un an. Asa ca o sa combin placutul cu placutul. Ma gandeam...

(12)781_02_(Tomaso-Mainardi)_5CKbce.jpg

Cu vreo trei zile inainte, ingrijorat de diferenta de nivel a traseului, m-am apucat de pregatiri. Metodice si stiintifice, desigur. Am luat la rand IOR-ul, m-am cocotat pe toate movilele, le-am coborat, am alergat pe damburile care marginesc aleile, cand la deal, zece metri pe "culme" si apoi la vale. Ziceai ca sunt o gaina fugarita de un uliu pervers si invizibil. Ma rog, doar eu il vedeam. Cum imi pune gheara in gat pe Tampa.

Ajuns acasa dupa alegare am cules imediat rezultatele si le-am analizat cu promptitudine. Ce naiba, doar nu ne antrenam aiurea! Diferenta de nivel 74m. Ham... Fata de 600m cea de pe traseu. Bine ca n-am febra sau alte dureri in glezne sau tibii. Inseamna ca in principiu e bine.

Dar, hai sa vad ce inseamna acea panta medie pe urcare de 6% a traseului. Am analizat pe rand aleile alergate si am gasit una - imediat dupa trecerea pe sub pod in sensul invers acelor de ceasornic, pe langa punctul de inchiriat biciclete in dreapta. Are fix 6% panta. Aha! Pai, nici nu e mare lucru. Nici n-am simtit ca ar fi ceva panta acolo. Perfect! Deci o fi ceva cam in genul asta, doar ca se tot repeta.

Imbarbatat de cercetarile avansate si complete am plecat la Brasov cu voie buna si companie placuta.

Vineri seara eram la prietenii brasoveni. Nu s-au mai crucit de ceea ce fac pentru ca ii inghesuisem eu cu email-uri, poze si link-uri de la alergarile anterioare. Doar s-au uitat pe traseu si si-au facut cruce. Mai in gluma, mai in serios mi-au zis ca ar putea fi un necaz faptul ca fix pe acolo intra ursii in Brasov. Prin Racadau. Tot ce vazusem eu la stiri, in zona respectiva se intamplase. Insa se pare ca nu e cazul acum pentru ca ursul nu iese din hibernare pana nu e soarele puternic, pana nu isi vede umbra bine conturata de lumina soarelui... Asa se zice, m-au asigurat ei.

Dupa o seara petrecuta in cumpatare, reluand in gand periodic ce nu trebuie sa uit a doua zi, binecuvantand geniul organizatoric care a pus cursa la ora 12:00, m-am retras la odihna in oprobiul unanim.

Dimineata perfecta. Pregatiri, masa frugala, iar la 10:30 eram la punctul de inscriere. Neaparat, pentru ca ridicarea kit-ului se poate face numai pana la 11:00.

Organizarea impecabila. Formularul pentru "declaratie" la dispozitie intr-un cort cu mese si pixuri astfel incat la ghiseu totul sa fie gata. Ghiseele trei la numar dupa prima litera a numelui. De la A la G, de la H la O, de la P la Z. Sa nu dea naiba sa fii chinez! Altfel toate bune.

Un alt ghiseu separat pentru cei care se inscriau pe loc. Cu bon fiscal. :)

(4)781_DSC_4165_(Alexandru-Samoila)_LQ6Pb9.jpg

Atmosfera vesela cu muzici zglobii si anunturi simpatice si periodice (repetitia mama invataturii). Pana si tanti de la toaleta convertita (o toaleta publica alocata evenimentului) era voioasa, chiar daca o asemenea navala nu cred ca-i facea ziua mai usoara: "Mama... da' toti ati baut bere de dimineata, chicotea ea printre o duzina de barbati in colanti!?"

Poze, schimburi de replici, bucuria revederii cu colegi, prieteni... Trag cu coada ochiului la ceas si vad ca e 11:20 si inca nu s-a terminat ridicarea kit-urilor. Aha! Deci nu e chiar asa cum se spune. Nu se respecta programul. Insa imi dau seama ca asta nu e o carenta organizatorica. Tocmai invers. Oamenii intarzie. E in firea noastra... ce mai incolo si-ncoace. Balcanici, deh. Iar organizatorii ne-au speriat bine cu bau-bau 11:00 anticipand ca vor intarzia cativa si e bine sa existe un tampon pana la cursa ca sa se evite incidentele (generate de intarziati). Pai, uite, si la ora asta se aseaza doi la coada.

La 11:30 totul era gata. Mda, asta da organizare. Tot e la moda chestia aia cu "proactiv".

La 11:50 sedinta tehnica. Ce-o fi si asta ca n-am mai vazut? Ah, uite zice de numar sa fie vizibil, nu pus esarfa la gat ca asa imi sta mie bine. Numarul nu este un accesoriu, sau o fi, dar foloseste arbitrilor ca sa... Sunt doua puncte de alimentare. Primul la 8,5km cu de toate, al doilea la 15km doar cu apa. "Ce naiba l-or fi pus pe primul asa aproape? Pai, mie nu imi trebuie apa decat de pe la 14-15 incolo. Asta chiar ca au zbarcit-o. Invers sa le fi pus, gandeam eu. E nimeni nu-i perfect!"

Traseul e marcat cu banda alb-rosie, ne anunta vocea energica prin portavoce, dar e "marcat" si auditiv. Arbitrii au fluiere si cel putin daca iti apare fata morgana prin paduri, o iei dupa auz... bun asa. Semnale olfactive nu au avut. Doar cele ad hoc. :)

Hai, ca mai sunt cinci minute! Acum plecam. Ne va conduce o masina pe prima portiune. Si un biciclist. Haa! Uite ca a iesit si soarele. Splendid straluceste! Totul s-a luminat brusc si spectaculos. In stanga mea mi se profileaza perfect conturata umbra la care privesc cu ochii din ce in ce mai mari...

10, 9, 8, ... am pornit. 398 de oameni inscrisi. Un start mai degraba molcom, politicos si voios decat "competitiv".

Dupa primul kilometru, semnalat voios de Garmin dupa 5:30 min, respir ca la km 5 pe plat. Eh, nu m-am incalzit bine, lasa ca imi intru in ritm.

Damblaua mea la alergari este... sa alerg. Sau... cum sa ma fac inteles? Sa nu merg. Daca tot alerg. Orice timp as scoate, dar sa alerg. Asa ca nu-i nimic. A crescut al doilea km la 6:00, iar respiratia e de km 10 pe plat, nu-i nimic... Ma tin de regula de aur si o sa fiu multumit de mine insumi.

Si am continuat in propria-mi admiratie pana pe la km 4. Insa o observatie simpla mi-a frant moralul. Langa mine era un domn (cam de aceeasi varsta) care mergea cu pasi mari. Eu "alergam" ca altfel nu pot numi ceea ce balmajeam eu acolo si avansam amandoi in acelasi ritm. Cu un efort considerabil mai mare din partea mea. Observatia avea sa ma coste compromisul ultim. Asa ca m-am transformat in pieton. Nici nu inteleg cum altfel as fi putut sa continui pentru ca eram epuizat fizic si doar incapatanarea ma impingea inainte.

Ce bine ar fi prins un punct de alimentare pe aici. Ce dreq l-au pus asa departe la 8,5!

Noroi a fost in multe locuri pe traseu insa la km 6,5 era mall-ul de noroaie. De care vrei, de firma, delicate si discrete pe margine, cu frunze, fara frunze. Neaose si pana la genunchi pe mijlocul drumului. Cu apa, fara, de vascozitati si culori diferite dupa dorinta clientului. Acolo s-au strans cele mai frumoase trofee.

Sus la km 8,5 apa cu lamaie si o felie de portocala au fost nectar divin. Oricum, ce poate fi mai bine decat faptul ca s-a terminat urcusul. Am cracii lungi, sa vezi acum ce viteza bag pe coborari si cat o sa recuperez. Hai, la treaba!

Hop! Zapada? Pai, pe poteca asta abia incape un om. Eu unde ma desfasor? Trist, trist, trist!

Hai ca s-a terminat cu poteca. Dar asta nu e drum forestier! E un fel de traseu de catarare parcurs in sens invers. Rapa abrupta pe stanga, noroi, panta ametitoare, radacini noduroase si umede, pietre coltoase, crengi pe sub care trebuie sa te strecori, dar si politetea impecabila a concurentilor care ori de cate ori iti scapa o craca peste fata nu ezita sa emita scurt un "Scuze!"

Imi este cu neputinta sa inteleg cum se poate alerga pe un asemenea traseu. Trebuie sa fie ceva mult mai aproape de salturile alea pe care le fac maimutele cand sar dintr-un copac in altul. Am vazut eu la Discovery. Se foloseste si coada.

Distractia a incetat cand traseul s-a largit si chiar permitea deplasarea cu viteza. Si ceee viteza!

Frumos, nimic de zis, insa atentie unde pui piciorul! Ba, chiar atentie la viteza in sine. A cam scapat de sub control. Vreau sa incetinesc pentru ca am iesit din marja de siguranta, insa nu mai am frane. Duse! Am doar frana de mana. Maini adica. Iar pe cea de barbie nu o folosesc pentru ca nu e niciun fotograf prin apropiere.

Imping in picioare si degeaba. Viteza creste. Nu mi-as fi imaginat asa ceva! Nu mai am suficienta energie in pulpe ca sa pot alerga la vale. Controlat. Necontrolat pot, nu se vede?!

Cat de frumos zambesc oamenii astia. Nu sunt "organizatori". Sunt drumeti. S-au oprit in drum si ne aplauda. Arbitrii fluierau, incurajau, iar pe langa ei o armata de fotografi vanau unghiuri la firul ierbii, in directia de propagare a noroiului. Parca eram pe covorul rosu!

Da! O sa admit. Am mers si pe coborare. Asta e! Franele defecte m-au obosit atat de rau incat a trebuit sa fac asta.

Un podet, un luminis, o panorama. Hai, c-am avut si "peisaj". Hooopa! Dar asta ce e, frateee! La km 18,5 au pus pe traseu Intercontinentalul. Pai, cum? Pe aici trece? ... Incredibil! Cat sa aiba panta asta? 89 de grade?

Nu e cazul sa mentionez ca o merg si nu o alerg, da? Insa ce ma fac ca nu mai pot nici macar sa o merg!!! Imposibil! Incredibil! Nu mai pot ridica piciorul sa pasesc.

Hai ca s-a dus. Mai sunt 2 km. Uite oamenii iesiti in poarta. Ne aplauda. Cum, arbitru anunta 900 de metri?!? Adica am scapat de 1km?! Doamne, iti multumesc ca existi! Fiul tau ratacitor s-a intors.

Finish!

Nu sunt (foarte) obosit. Am identificat veriga slaba. Pulpele. Ele au cedat. Nu sunt antrenate pentru urcus si in niciun caz pentru frane la vale. Asta e! Constantean, venetic in Bucuresti. Unde sa se fi antrenat? In Muntii Macin? Da' n-or face ei si un maraton pe plaja, pe nisip?! Face Ilie, la sigur! Pai, cat are Mangalia - Constanta? Aud? 42. Atunci sa vedem. :P

Gandind asa... zambind bronzat, participam ca un atom la entuziasta miscare browniana din piata. Ne felicitam reciproc, ne fotografiam noroaiele, ne imbratisam prietenii... pe data viitoare. Mai vin. :)

Text: Daniel Marinescu

Foto: semimaraton.ro

 


Adauga comentariu3 comentarii.

Marti, 8 Mai 2012 08:27Little-Runner a spus :
Frumoasa povestea ta :)Ai avut curaj, ambitie..din toate cate un pic.. Ma bate gandu` sa particip si eu la cel de pe 19 mai da` parca nu am curaj si nici timp prea mult de gandire, ca apoi nu ma mai pot inscrie.. Mi-e un pic teama,am alergat doar semi pe sosea pana acum si nu am antrenamentul necesar pentru o alergare montana..
Vineri, 27 Aprilie 2012 18:43Daniel a spus :
Voi fi acolo. Abia astept. :)
Joi, 19 Aprilie 2012 10:44Iordache Adrian a spus :
Ma bucur ca ti-a placut alergarea montana de la Brasov si te asteptam la cel dea-l doilea semimaraton montan pe19 Mai la Maraton Brasov , fiind prima editie o sa fie Semimaraton montan de 2 ori urcare pe Tampa o sa fie de vis , merita sa alergi 21 km la Brasov te asteptam :)



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007