Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Ultra Dacicus - ultramaratonul cetatilor dacice

Ultra Dacicus - ultramaratonul cetatilor dacice

Veni, vidi, vici! Adica: am venit, am vazut, am invins! Acesta ar fi fost un titlu potrivit pentru a descrie ultramaratonul cetatilor dacice, daca stilul laconic al cuvintelor s-ar fi potrivit catusi de putin cu asediul la pas alergator al celor trei cetati, Costesti, Blidaru si Sarmizegetusa Regia, pe care il planificasem pentru final de septembrie. Insa relatarea lui Caesar este totusi prea sumara pentru a putea inlocui cronica acestei alergari prin locuri incarcate de istorie. Unde mai pui la socoteala ca pana si Traian a avut nevoie de desfasurari masive de forte si doua razboaie serioase pentru a strabate pana in inima Muntilor Orastiei. La ce sa se astepte asadar un alergator solitar care nu mai calcase pana atunci drumurile din tara dacilor, decat virtual cu ajutorul hartilor si satelitului? Prin urmare nu ma asteptam nici eu la un jogging usor, ca la o alergare lejera pe stradute, ci la o zi lunga, un fel de ziua Z intr-un decor cu miresme de antichitate.

(7)RGN17Ll_43444.JPG

Pentru a ma asorta cat mai bine cu decorul antic mentionat, mi-am zic ca cel mai bine si frumos ar fi sa realizez aceasta alergare imbracat in costum dacic. Asa ca din momentul incoltirii ideii si pana la punerea ei in practica au urmat cateva vizite la croitor, care au fost dublate de numeroase ore de documentare asupra locurilor, cetatilor si istoriei pe care o ascund ruinele acestora, astfel incat in dimineata alergarii m-am prezentat in satul Costesti cu lectiile facute, pregatit sa parcurg in alergare un traseu inedit.

Desi eu purtam straie de dac, traseul meu se asemana mai degraba cu planul de bataie al legiunilor romane ale lui Traian in drumul lor spre Sarmizegetusa. Astfel, imi propusesem sa urc mai intai la cetatea Costesti, apoi sa cobor inapoi in satul Costesti si sa urc pe cealalta culme, la cetatea Blidaru, de unde sa ma intorc din nou la Costesti pentru a ma lansa apoi pe lungul drum de 18 km care duce spre cuibul de vulturi de la Sarmizegetusa Regia.

(6)eLYMnYp1_82779.JPG

Zis si facut! Dimineata la ora sapte, imi legam sandalele, incingeam braul peste camasa lunga si itari, imi potriveam traista cu apa peste umar si cusma dacica pileus pe frunte si o luam la pas alergator in sus spre Costesti. Dupa aprox. 2 kilometri si un mic intermezzo cu trei caini, care m-au obligat sa ma inarmez cu un ciomag dintr-un tufis, neavand la indemana sabia dacica sica si nici steagul de lupta cu cap de lup si trup de balaur, care sa puna pe fuga patrupedele dusmane, am ajuns pe terasa cetatii Costesti. Aici am fost intampinat de strajerul cetatii, cel mai credincios prieten al dacilor, un catel alb care pesemne ca nu mai mancase nimic in ultimele doua milenii, caci se tinea disperat dupa mine. Nemultumit cu oferta de „aqua chioara" pe care o aveam la mine si pe care i-am prezentat-o, m-a lasat sa fac poze in liniste si s-a retras in liniste sa astepte alti vizitatori cu desagii mai bine dotati.

(5)elIXWCP_96641.JPG

Cat despre mine, eu am coborat la pas alergator din cetate, lasand cu gura cascata cativa turisti matinali care urcau intre timp drumul si se mirau sa vada un dac coborand la acea ora din cetate - cu atat mai mirati cu cat dacul le-a dat binete in dulcele grai romanesc, fara sa insire cuvinte din vocabularul dacic, precum branza, barza, viezure si alte cele.

Coborat in Costesti, am tras o dusca de apa si m-am avantat spre Blidaru, printr-o padure cum rareori intalnesti, pe o poteca care cand serpuieste bland printre trunchiuri de arbori contorsionati in forme ciudate, cand urca abrupt, pentru a secatui de energie vizitatorul care se incumeta sa deranjeze linistea padurii si a ruinelor pe care le ascunde aceasta. Odata ajuns in poiana ce margineste platoul cetatii, mai ramane un singur obstacol de trecut, un parleaz care te ajuta sa treci gardul de lemn ce inconjoara platoul unde isi fac somnul in prezent ruinele zidurilor si bastioanelor. Daca nu as fi avut grija drumului lung spre Sarmizegetusa, mai ca as fi tras si eu un pui de somn milenar la umbra capitelor de fan inaltate de un gospodar harnic la marginea zidurilor. Dar asa m-am multumit cu o noua sedinta foto si am tulit-o la pas vioi pe poteca inapoi, trecand la un moment dat ca acceleratul prin mijlocul unui grup de turisti opriti pe marginea potecii sa-si traga suflul. Pe gurile lor cascate puteam citi uimirea de a vedea un d(r)ac coborand iute de picior din cetate, de ai fi zis ca il mana din spate o intreaga legiune de romani.

(4)o1RFdP_76727.JPG

Cu zambetul pe buze, distrandu-ma de fetele mirate lasate in spatele meu, am ajuns iute la Costesti si mi-am scos merindea, ce-i drept fara sorginte dacica, dar tot in dulcele stil traditional: mamaliga si mere. Dupa timpul pierdut prin cele doua cetati, nu mi-am ingaduit a intinde prea mult pauza de masa, mi-am aranjat tinuta, am umplut traista cu apa si mere si am plecat alergand la pas usor pe drumul care serpuieste in paralel cu firul apei Gradistei, pret de 14 km, dupa care se bifurca si incepe sa urce serios alti 4 km si ceva pe firul Vaii Albe si apoi pe versant pana la poarta de vest a cetatii Sarmizegetusa.

Pe cat a fost de lung drumul, pe atat de repede a trecut, pentru ca din cand in cand ma invaluia in praf cate o masina cu turisti care urcau motorizati spre cetate. Unele masini isi deschideau ferestrele din care cate o mana intindea un aparat foto sa faca poze dacului ce urca in pas alergator, altii se ofereau sa ma ia cu masina si nu pricepeau de ce ar vrea cineva sa alerge tot drumul asta, in loc sa sada confortabil pe bancheta si sa descalece de-a dreptul sub ruinele cetatii. Pe unii aveam sa-i revad in cetate, unde aveam sa incerc putin senzatiile unei maimute la mare. Mai tineti minte maimutele cu care fotografii colindau pe vremuri plajele strigand in gura mare: „Faceti poza cu maimuta!". Cam asa si la Sarmizegetusa, insa cu o intrebare-slogan oarecum modificata: „Domnu’ dac, faceti o poza si cu noi?" Si domnu’ dac facea o poza cu fiecare si in paralel mai tinea si o scurta lectie de istorie, caci in lipsa unor panouri informative, marea majoritate a turistilor nu prea stiau cu ce se mananca dacii astia, ba cativa turisti au crezut ca eram angajatul muzeului, menit sa indrume turistii. Poate ideea unui ghid oficial la Sarmizegetusa n-ar fi deloc rea, ceva in genul strajerilor de la Sighisoara care intampina turistii in cetate. Aceasta mai ales tinand cont de faptul ca internetul este plin de videoclipuri si articole trambitate de istorici autoproclamati, care anunta „adevaruri tulburatoare despre daci" si tot felul de bazaconii protocroniste despre civilizatia daca.

(3)T1eubJLr_78467.JPG

Dincolo de toate acestea, chiar si fara sa iti placa istoria, un drum la Sarmizegetusa este o experienta care merita traita, iar masina merita scoasa din ecuatie macar pe ultimii 4 kilometri. Urcand ultima bucata din drum, prin linistea tulburata in vale de susurul paraului si mai apoi de fosnetul arborilor ce flancheaza ultimele serpentine, imi inchipuiam ce desfasurari de forte trebuie sa fi avut loc in 106 pentru a cuceri cetatea, pe un relief deloc prietenos cu dusmanii. Alergarea mea se transformase intr-o urcare la pas, dar odata ajuns la zidul cetatii si mai ales dupa strabaterea potecii scurte care traverseaza fortificatiile antice, poteca coboara lin in incinta sacra, situata intr-o poiana terasata care se deschide pentru a face loc privirii spre culmile indepartate ale muntilor. In ciuda palcurilor razlete de turisti care se plimba printre sanctuare, linistea este cuvantul de ordine. Daca nu as fi stiut ca pana inapoi la Costesti ma asteapta alti 18 kilometri, as fi stat pe iarba pana spre seara, atat de relaxant era. Astfel ca dupa aproape o ora si jumatate de ragaz, cu bateriile incarcate, imi umpleam sticlele cu apa de la izvorul din poiana si ma pregateam sa incep lunga coborare.

(2)rpAl1yt_98576.JPG

Despre intoarcere multe nu ar fi de spus, doar atat ca kilometrii pareau ceva mai lungi ca dimineata, dar corpul reactiona totusi bine, fara sa ma traga de urechi cu nicio durere. Rand pe rand imi ieseau in cale confluentele de paraie si casutele pe langa care trecusem la urcare, iar la finalul zilei, dupa un total 50 de kilometri si zece ore ajungeam la Costesti, cu putin inainte ca soarele sa coboare sub varfurile culmilor ce strajuiesc valea, tragand linie la cel mai frumos ultramaraton alergat pana acum, care pe drept cuvant isi merita locul in colectia personala sub numele de Ultra Dacicus.

(1)CXnH3aA_84639.JPG

Text si foto: Hadrian Lupu


Adauga comentariuUn comentariu.

Luni, 29 Octombrie 2012 12:48Daniel Lixandru a spus :
Bravo Hadrian!!! Felicitari!!!!
In luna august am fost de doua ori in zona cetatilor, am alergat prin padurile minunate de acolo. Este o zona perfecta de alergare.
Mi-a venit si mie ideea organizarii unui maraton acolo: MARATONUL DACILOR. Am discutat si cu cativa alergatori pe tema asta, am mai discutat si cu niste oameni sin zona. Cred ca merita sa ma bag in organizare. Poate vrei avem un schimb de idei pe tema aceasta. Eu vreau sa organizez o cursa in luna august, de la Costesti la Sermisegetuza, cu sosire la Costesti. Nu-mi place drumul forestier de 18 km, prin praf si masini. Poate pana in vara, impreuna cu oficialitatile locale, se vor face si niste trasee prin padure.



Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007