Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » UltraBalaton 2015 - Inceputuri (Partea I)

UltraBalaton 2015 - Inceputuri (Partea I)

UltraBalaton-ul a plecat si odata cu el si-a luat si tributul. Ore "pierdute", incheieturi tabacite, bani cheltuiti, sacrificii... Dar nu doar a luat, a si dat inapoi, lasandu-si amprenta asupra mea la un nivel extrem de profund. Durerile trec, mereu au trecut...dar schimbarea pe care a adus-o asupra mea va dainui pentru mult timp de-acum incolo. (by Vlad Tanase)

ultrabalaton

Pentru a nu va plictisi prea mult, asa cum stiu ca o fac de fiecare data :), am sa incerc sa impart rememorarea acestei aventuri la fel cum am facut si cu traseul in sine. Astfel, cum cei 222 km au fost impartiti in maratoane si semi-maratoane pentru a reusi sa gestionez din punct de vedere cerebral uriasa distanta, la fel voi imparti si aventura mea. Pentru ca vreau sa va spun totul, de la cum am auzit de cursa, inscriere, antrenament, pana la nutritie, cursa in sine... totul...

Nu va fi placut, va fi poate plictisitor. Si pentru mine a fost cam la fel, uneori, in cursa. Vor fi detalii, nu vor lipsi nici cateva faze amuzante. Dar mai presus de toate as vrea ca oricine este dispus sa incerce asa ceva, sa stie in ce se baga si sa evite greselile pe care le-am facut eu. Atat. Asa ca cine vrea sa citeasca, il invit sa o faca. Sa incepem.

Am auzit de aceasta competitie de la  Sofron Laurentiu. El mi-a spus despre ea si ca ar vrea s-o faca, eu habar n-aveam ca vecinii nostri unguri organizeaza asemenea petreceri masochiste. Mi-a ramas in minte, dar cam atat. Timpul a trecut si odata cu el eu am inceput sa cresc distantele parcurse in alergare. Intr-un mod brutal si prea rapid, asa mi-au spus cativa amici. Nu neg asta.

Asa am ajuns ca, in locul multor competitii mai facile pentru mine, sa aleg cateva provocari la care simplul gand al participarii sa ma infioare. Gandul m-a dus catre cursa de care auzisem de la Laur. Asta si pentru ca urma sa aiba loc la inceputul verii, ramanandu-mi timp suficient pentru antrenamentele aferente unei alte pietre de hotar pentru mine, care va avea loc in octombrie.

La sfarsitul anului 2014, am inceput sa le pun pe hartie. Si am realizat ca am 3 luni la dispozitie pentru a ma antrena pentru provocarea din octombrie, apoi am 3 luni de antrenament exclusiv de alergare pentru a ma antrena pentru UltraBalaton, apoi urmeaza ultimele 3 luni de finalizare a planului de antrenament pentru competitia din octombrie. Concret: 3 luni antrenament pentru triatlon, 3 luni exclusiv alergare, 3 luni pentru triatlon. Desigur, cu ceva pauze aferente. Dadea bine pe hartie.

M-am inscris. Am platit si cazarea care urma sa fie la Club Aliga, locatia de start si finish a nenorocirii asteia la care tocmai platisem taxa ca sa iau parte. In ce ma bagasem? In cea mai lunga cursa de alergare pe asfalt din Europa Centrala, cursa care in editiile anterioare avusese 212 km, anul asta urma sa aiba conform datelor initiale "putin" mai mult: 220 km. Dar urma sa aiba si mai mult, ajungem si la asta... O singura tura, in jurul celui mai mare lac din Europa Centrala, dar o tura cred ca ajunge. Conditii dure in acceptiunea mea, caldura, frig noaptea... Toate astea au facut ca, la editia din 2012 daca nu ma insel, doar 35 de participanti sa reuseasca sa termine. Cursa fusese doar o singura data castigata de o femeie, niciodata in istoria de 9 ani a concursului castigatorul nereusind sa-si apere titlul. Mie mi-era indeajuns pentru a visa urat noaptea. Si nu glumesc. Nu o data m-am trezit fleasca, in miez de noapte, din cauza acestei curse. Niciodata in cosmarurile astea nu reuseam sa termin cursa. Prima data eram la jumatatea ei si cedasem fizic, de epuizare; ma taram si apoi lesinam. A doua oara se facea ca, clacasem psihic si abandonasem iar apoi, in drum spre casa, ma simteam cel mai josnic om. A fost atat de real... Dar a fost si ultimul cosmar de gen. In fine...

Curiozitatea m-a indemnat sa analizez listele cu inscrisi, in speranta identificarii altor romani la fel de dusi cu pluta. Am ramas uimit de numarul acestora, care crestea de la o zi la alta... Daca initial eram pe liste doar eu si cu  Andrei-Doru Pata, odata cu trecerea timpului ne-am strans 7: Andrei-Doru Pata,  Aris Necula,  Dragos Roua, Ovidiu Popescu, Andras Szell,  Csomortáni Attila  si eu. Initial, intrasem in "hora" asta cu Doru, insa nasterea lui Craig Alexander de Romania :), i-a dat putin planurile peste cap asa ca a fost nevoit sa amane participarea la acest event. Ovidiu, saracu', a suferit o accidentare urata inainte de concurs cu ceva timp, accidentare ce a necesitat o interventie chirurgicala... Pacat... Am ramas noi, restul... cei care mergeau acolo incercand sa se pregateasca cat mai bine pentru lupta cu ei.

Cu Florin si Dragos aveam sa leg o frumoasa prietenie inca dinainte de concurs. Ii stiam dinainte oarecum. Pe Dragos, cu al sau Connect Hub il cunoscusem la CIA. Un om cald, carismatic, de un magnetism patrunzator. Cu Florin schimbasem cateva vorbe inaintea unor concursuri, nu-l "simtisem" cum e ca om, probabil din cauza locului de munca. :) Il urmaream insa si pe Facebook, asteptand de fiecare data sa vad ce rezultat, incredibil dupa standardele mele, a mai reusit sa scoata la vreun concurs.

De Aris simteam deja ca ma leaga o "sfoara" mai groasa. Vorbisem si inainte, ne intalnisem, ne incurajasem reciproc in curse, imi daduse sfaturi. Padurea Copiilor mi l-a scos in cale, el fiind fundraiser pentru aceasta cauza, la Transmaraton, pe vremea cand eu eram Manager de proiect in cadrul event-ului, fundraiser si alergator. Adica eram un fel de struto-hipopotamo-dromader. Are o privire care taie otelul si din cate am aflat, are o capacitate de a indura incredibila. Pana la urma de-aia ii spune acesturi sport "endurance", pentru ca vine de la verbul "to endure", a indura. Aris o tot face, terminand curse extreme, accidentat. El stie cum, eu nici nu vreau sa aflu. :)

De Andras si Attila nu stiam mai nimic, nu-i vazusem, nu-i cunoscusem. Singurul contact cu ei fusese prin intermediul listelor cu participantii la editiile anterioare ale UltraBalaton-ului, unde Atilla, la prima lui participare, invinsese monstrul in ceva mai bine de 23 de ore... Ireal...

Facusem primii pasi, urma ce-i mai greu: pregatirea petrecerii...

Poveste trimisa de Vlad Tanase.


Adauga comentariuNici un comentariu.




Afisare 21 din 248.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 > >>
Pagina 1 din 12


Alte articole despre Povesti
Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007