Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Ultramaratonul Gran Trail Valdigne 2011

Ultramaratonul Gran Trail Valdigne 2011

Din pacate nu sunt un bun povestitor, dar cu credinta ca un prim ultramaraton reprezinta   ceva deosebit pentru fiecare o sa incerc sa va spun si povestea mea-

(9)635_DSC_4254_Lrn69.jpg

Pentru acest an aveam in plan un ultra, asa, de proba, si cum nu am reusit sa ma lipesc de cineva pentru Bucegi7500 am zis sa-mi incerc norocul singur. Dupa ce am oscilat mult intre multe variante (de... trebuie sa fie aproape de o destinatie de avion low cost, sa fie aproape de un camping rezonabil ca pret, sa fie foarte bine organizat, sa fie intr-o zona in care sa se poata face si concediul, sa fie- ce mai, sa tot fie-) am ales Gran Trail Valdigne fiind aproape de Courmayeur, 6 Km, zona excelenta de campinguri si de excursii pe munte. Mai aveam o mare dilema: sa aleg cursa de 55 Km 3670 D+ sau pe cea de 100 Km 5300 D+? Am tot oscilat pana am fost nevoit sa fac plata, cand, cu gandul ca doar trebuie sa termin si nu sa fac vreo performanta, si ca 55 km nu ar reprezenta decat putin peste un maraton am ales pe cea mai lunga! Asa ca, iata-ma in data de 09.07.2011 la ora 6,00 la Sala de sport din Morgex (multumesc si pe aceasta cale sefului de la camping Rutor, Silviu, care m-a adus cu masina personala ca sa pot ajunge la timp si fara sa-mi ceara nici un ban pentru asta), pentru a-mi ridica kit-ul de concurs. Apoi, repede, la linia de start unde mai asteptau inca 341 de concurenti pentru cursa de 100 km (305 italieni, 14 francezi si, in rest, cativa de prin alte tari, - binenteles eu fiind singurul roman). Abia am avut timp sa-mi amintesc cum acum un an, mai exact pe 17.04.2010, am facut prima mea alergare (multumiri pentru asta lui Marian si lui Nicu), de exact 5,42 km, cand am crezut „ca-mi dau Duhul", apoi, dupa ce am scotocit tot internetul, cand am gasit si site-ul Ro Club Maraton citind aproape tot ce este pe acolo, si facandu-mi un program de antrenament, au urmat semimaratoanele: Tusnad in iunie, Ciucas in iulie, MIB in octombrie; anul 2011 a inceput cu un maraton la Roma si apoi Tusnad-ul- dar, gata cu amintirile caci nici nu mi-am dat seama cand s-a dat startul.

(1)635_DSC_4161_nqXJK.JPG

Am plecat incet, situandu-ma pe la finalul alergatorilor, pentru a nu face greseala de a trage prea tare de la inceput. Traseul il stiam in mare din descrierea de pe site si din harti iar ultima parte, cea pe care ar trebui sa o fac pe timp de noapte, o parcursesem, in plimbare cu sotia, in ultimele zile dinainte de concurs. Despre traseu nu am ramas cu mare lucru, desi are niste privelisti exceptionale catre Mont Blanc, deoarece am facut tot posibilul sa   urmez o strategie pusa la punct de acasa: cand si cat sa mananc, cat si cand sa beau apa, si, binenteles sa ma tin dupa grupuri de alergatori ca sa nu incurc drumul (trebuie sa recunosc ca ratacirea pe traseu mi-a fost cea mai mare   frica) si sa fiu atent cum merg pentru a nu avea vreo accidentare. S-a pornit cu 5 km de plat unde s-au mai asezat alergatorii, eu mentinandu-mi un ritm constant si incet, cam 9 km/h, si fiind depasit de destul de multe persoane.

(2)635_DSC_4144_DdOvE.JPG

Am inceput dilema intre a alerga mai repede pentru a nu ramane la coada si a-mi mentine ritmul, noroc ca ultima varianta a invins. Nici nu mi-am iesit bine din calculele mele ca a inceput urcusul, aici era clar, merg cat pot de repede si beau apa plata la maxim 10 minute: totul a mers perfect si am inceput sa depasesc- usor, usor apare punctul de alimentare de la km 9 unde constat ca sunt pe locul 220. Iau repede ceva apa si fac un coctail cu praf Sponser pentru Platypus, si ma multumesc cu fructe, o banana si o portocala. Urmatorii kilometri sunt cu urcare din greu si cu ceva probleme: praful nedizolvat bine imi infunda Platypus-ul si-mi ia vreun sfert de ora sa-l aduc in stare de functionare, si, apare problema „daca nu voi termina si trebuie sa abandonez, unde e mai bine sa o fac?", o problema absurda, dar m-am chinuit cu ea o buna parte din drum! Dupa ce fortez ceva ca sa recuperez ce am pierdut, gasesc iar grupul pe langa care eram si tin strans de el- usor, usor, ma apropii de Courmayeur, la km 45. Aici constat ca nu am mai mancat aproape nimic din ce-mi luasem cu mine (atentie! Ce nu e la indemana nu va fi folosit) asa ca am luat o portie de spaghete cu cascaval si am plecat mai departe.

De aici calculul era sa merg cat mai repede la La Thuile, unde ma astepta sotia cu haine de schimb (multumesc mult si ei pentru tot), si sa nu ma prinda noaptea inainte de asta. Asa ca am tras iar mai tare ajungand la 21:21, chiar inainte sa inceapa o furtuna in toata regula, castigand si ceva pozitii - aveam locul 172 la km 65. Aici, insa, cum m-am oprit am simtit ca nu ma simt bine si, impreuna cu fulgerele si tunetele de afara, m-au facut sa renunt la a pleca cu grupul de pana acum si sa astept 2h20min. Binenteles ca incurajarile sotiei de a termina cursa m-au ajutat si ele sa nu iau hotararea de a abandona. Stiam ca urmeaza o urcare dificila si apoi o fata inclinata cu pasaje cu lanturi si trepte de metal, ca placile de stanca inclinate si ude nu sunt tocmai bune pentru starea nu prea buna in care ma aflam, dar, asa cum am scos-o la capat si in ascensiunea pe Aconcagua (6962m, chiar daca am ajuns doar aproape de varf), am gasit suficienta forta sa plec mai departe cu un alt grup, cu care, de fapt am si terminat. De aici incolo este doar dorinta de a termina, nu este nimic frumos sau placut (asa cum spunea cineva: cine spune ca s-a bucurat cand a ajuns pe Everest acela nu a fost acolo), o continua lupta cu tine, cu corpul, cu sentimentele, cu gandurile- nu stiu cat am mers, cat am alergat- stiu doar ca m-am bucurat ca un copil atunci cand a aparut soarele si parca, tot atunci, mi-am dat seama ca o sa termin. Poate fac o legatura fara rost dar, de la rasaritul soarelui am inceput sa ma simt mai bine. A urmat apoi o coborare lunga si destul de urata care mi-a solicitat destul de mult picioarele obosite, dar, dupa 24h:21min:42sec reusesc sa trec linia de finis.

(3)635_DSC_4082_bRpKPa.JPG

Ce am simtit? Greu de spus- ca m-a cuprins o sfarseala de nedescris si, undeva, o fericire ca am reusit sa termin. Abia mi-am dat seama cand m-am trezit cu tricoul de finisher in brate, dupa care mi-am promis, de mai multe ori, ca nu o sa mai trec prin asa ceva. Am luat 2 autobuze pana la camping, am mancat cat am putut si am adormit, apoi, dupa vreo 3 ore, am repetat iar- A doua zi eram ca nou! Nu tu febra musculara (nu a venit, spre mirarea mea nici mai tarziu, desi o asteptam cu groaza) doar o stare de slabiciune generala care a disparut doar peste vre-o saptamana.

Tot dupa vreo saptamana am inceput sa trec si la ganduri mai frumoase in privinta viitorului alergarilor mele de ultramaraton-

(7)635_DSC_4278_tTn6Ntr.jpg

(8)635_DSC_4259_hsKaF.jpgCe am descoperit in aceasta incercare? Ca daca vrei cu adevarat, poti, dar,trebuie sa depui eforturi si sa mai ai si persoane care sa te ajute si sa te inteleaga! Cat despre ceea ce trebuie unui incepator ca sa termine un ultramaraton: alergare multa (minim 90 min odata) la viteza mica intrerupta de perioade de mers cat mai rapid posibil, cel putin doua zile la rand in care sa faca acest lucru intr-o saptamana, sa invete sa manance si sa bea in timp ce merge cu pas grabit, sa-si aleaga echipamentul care sa-i fie lui bun (am inceput alergarea in echipament de munte: pantalon Mammut, adidas Vasque, bluza cu maneca lunga MMSport, chilot Odlo si sosete X-Bionic).

Foarte importante sunt sosetele (la 2 semimaratoane mi-a cazut cate o unghie de la sosetele mediocre ca la 100km sa nu am nici macar basici deoarece mi-a tinut foarte bine degetele piciorului), frontala este de asemenea foarte importanta (am avut noroc de o amenajare exceptionala a traseului cu stegulete cu elemente reflectorizante, asa ca, cu frontala Black Diamond Zenix IQ, vedeam urmatorul stegulet din pozitia celui anterior), sa studieze amanuntit traseul si sa-si faca un plan de alimentare cu apa si mancare de care sa faca eforturi, nu glumesc ca va face eforturi, sa-l respecte, sa aiba grija sa verifice pe propria piele ce-si ia de mancare cu el deoarece cu trecerea kilometrilor gustul se schimba (norocul meu era ca experimentasem deja acest lucru in Aconcagua), deoarece la circa 50km alunele cu sare nu-mi pareau deloc sarate, ca la circa 70 km un cascaval dulce sa nu-l pot manca din cauza ca-l consideram groaznic de sarat!) si multe, multe altele-

(6)635_G112295_bc6Lp.jpg

In final revin cu multumiri celor care m-au ajutat: sotiei pentru intelegere si sustinere, fratelui meu pentru ca a insistat sa continui dupa "esecul" primei alergari, lui Nicu ca m-a luat cu el la antrenamente chiar daca faceam si eu ce puteam pe langa el, lui Mihai pentru sfaturile necesare primelor semimaratoane si, acum, sefului de la camping Rutor, Silviu, firmei foto Lanzeni care, atunci cand a aflat ca pentru a trimite 7 euro cat costa fotografia de la finis taxele bancare sunt de 18 euro, mi-a trimis-o gratis, site-urilor: Ro Club Maraton pentru informatia care o pune la dispozitia tuturor, Asics pentru programul de antrenament pe care l-am urmat un timp si blogspot-ului lui chuckiev care m-a invatat sa-mi gasesc metoda de antrenament; tot multumiri trebuie aduse si firmelor Sponser si MMSport de unde am luat cam tot ce am pentru cursa.

(4)635_timpul-meu_3O0nnOF.jpg


(13)635_altimetria_100_SRnfOZ.jpg(5)635_harta-GTV_Zx2euS.jpg

Daca pot ajuta pe cineva cu orice legat de putinul pe care-l stiu despre munte si alergare il rog sa-mi spuna, caci stiu ce greu este sa nu ai informatiile care-ti trebuie!

Text si foto: Adrian Chivu


Adauga comentariu4 comentarii.

Luni, 12 Septembrie 2011 22:30Stanciu Iulian a spus :
Salutare Adi, bravo, felicitari si tot respectul. Esti un puternic, sa te antrenezi in continuare, multa sanatate si la mai multe ultramaratoane.Multumim de articol, foarte multe lucruri se pot invata de aici, unul foarte important asa cum tu ai spus '' Ca daca vrei cu adevarat, poti..." lucru foarte adevarat si usor de uitat.
Luni, 5 Septembrie 2011 16:35Alex Gugoasa a spus :
Multumim de articol.
Luni, 25 Iulie 2011 19:17shri_ady a spus :
multumesc pentru felicitari
sa stiti ca nici eu nu am o varsta prea mica, am trecut de 45 de ani... aveti grija sa nu fie prea multe concursuri pentru primul an de alergare; eu am sa ma multumesc doar cu un maraton la Bucuresti pentru anul acesta; pentru cei ca noi care vor doar sa termine este suficient sa facem multe ascensiuni, nu antrenamente de alergare pe munte; in privinta Bucegi7500 nu am decat pretentia de a termina cursa, OBLIGATORIU, deoarece pentru anul 2013 incerc Ultra Trail de Mont Blanc, sper... deci, imi trebuiesc inca 3 puncte de calificare anul viitor... adresa mea de e-mail este adi.chivu@rdslink.ro pentru o discutie mai amanuntita numai bine si succes la antrenamente si concursuri
Duminica, 24 Iulie 2011 15:52Marin a spus :
Buna ziua , Felicitari dle Chivu !Intr adevar noi oamenii nu sintem pe deplin constienti de posibilitatile corpului uman , daca sint folosite cu cap. Iti garantez ca puteai sa mai alergi inca 100 de km fara probleme. Eu sint mai in virsta (57) dar anul acesta m am bagat in nebunia maratoanelor ; am alergat la Moeciu si am terminat la limita ,in timp ce vreo 30 au abandonat (unii mult mai tineri decit mine) . Desi am avut la mine sosete speciale ,nu le am purtat si am ramas fara 2 unghii. Nu am viteza mare(8-9 km/h) dar alerg constant perioade lungi de timp ( pina la 3 h pina sa fac o pauza) ,asta in conditii de teren plat ; sint din Tulcea si ma antrenez in jurul unui lac . La munte sint putin dezavantajat nefiind antrenat la deal,dar merge. Anul acesta mai alerg la Cheia si daca pot la Piatra Craiului si Bucuresti(aici la semimaraton deoarece nu stiu cum e sa alergi prin oras). Vreau sa spun ca nu pot sa compar cu nimic ce am simtit la maratonul de la Moeciu; e ceva pentru care nu gasesc cuvinte. Dupa a doua bucla sotia m a intrebat cum este si daca ma duc si in a treia bucla ; cu lacrimi in ochi (plingeam ca un copil)am zis ca ma simt bine si merg si in a treia bucla care s a incheiat pe ninsoare(dimineata a fost cu soare si imbracati cu tricouri-seara cu bluze si fesuri). La Cheia sper sa ma descurc mai bine fiind botezat la Moeciu si avind si un antrenament mai serios in spate cam 200 km /luna). Poate la anul daca nu va este teama de un tinar ca mine facem o echipa la Bucegi 7500 -o pot coopta si pe fata mea mare iubitoare de drumetii pe munte.Pina schimb prefixul vreau sa alerg la Chamonix . Am vazut ca ati atins si problema febrei musculare; eu am rezolvat o cu aspirine Bayer luate inainte de cursa (intii maninc) si la intervale mai mari pe timpul cursei dupa ce maninc. De asemeni folosesc artrostop (pastile si unguent) si nurofen unguent . Pentru genunchi am genunchiere. Praful isostar il dizolv inaintea curei si prefer sa car in spate un recipient in plus decit sa am probleme pe traseu. Am vazut la Moeciu ca erau niste energizante la tub despre care colegii cu care am alergat spuneau ca au efecte de revigorare aproape instantanee (pe baza de miere,propolis). Un mare merit in succesele noastre il au sotiile noastre ; la Moeciu a fost ca la o cursa de masini, la stand eram asteptat de sotie cu unguente, mincare, lichide si incurajari; plecam ca nou sa continui cursa. Tot respectul nostru pentru ele si ceilalti sustinatori (eu am avut si fata pe post de fotoreporte). Va doresc sanatate si multe curse terminate cu bine.






Afisare 21 din 248.
<< < 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >
Pagina 10 din 12


Alte articole despre Povesti

Crosul '15 noiembrie', editia 2009 Crosul '15 noiembrie', editia 2009
Au trecut destui ani de cand nu am mai alergat la un cros. Mi-amintesc de unul, in care am strans in jurul meu toti copiii din bloc,... ...
Maratonul Bruxelles 2009 Maratonul Bruxelles 2009
Este data de 04.10.2009. A plouat in noaptea de dinaintea cursei. Strazile sunt inca umede si alunecoase si cu certitudine vor fi un... ...
Maratonul Berlin 2009 Maratonul Berlin 2009
Grupuri numeroase se deplaseaza in valuri, valuri catre Poarta Brandenburg. In aceasta directie, berlinezii din est au privit timp... ...
Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009 Supermaratonul Miercurea Ciuc 2009
Incepe deplasarea catre Miercurea Ciuc. Plec din acelasi punct, locul in care a inceput totul: cabana Himalaya. Deplasarea este lipsita... ...
Maratonul Budapesta 2009 Diagonale des Fous, 2009 Getica la Carpathian Adventure 2009 Gore Tex Transalpine Run 2009 Carpathian Adventure 2009 - povestea echipei Getica Interviu cu Gabriel Solomon Interviu cu Florin Precup Maratonul Fagarasului in 20 de ore Marathon du Mont Blanc 2009 Everest Marathon 2009 Interviu cu Daniel Lixandru Semimaratonul Tusnad 2009 Verdon Canyon Challange 2009 Maratonul Madrid 2009 Maratonul Paris 2009 Interviu cu Danut Cernat Semimaratonul Edinburgh 2009

Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007