Ro Club Maraton
Centru testare performanta sportiva Superfit
Home | Sitemap | Contact
Ultimele postari pe forum UK FR DE HU IT GR JP 223927.75 km alergati de noi      Concursuri Antrenament Nutritie Sanatate Alergatori Povesti Produse
Home Ro Club Maraton Competitii nationale Calendar AIMS Maratoane in lume FORUM Galerie media Contact

Sondaj de opinie

Care este ritmul cu care alergi un maraton? *
3-4 min/km
4-5 min/km
5-6 min/km
6-7 min/km
> 7 min/km


Nota : campurile cu * sunt obligatorii.


Arhiva sondaje de opinie




Sunteti aici :: Povesti » Interviu cu Viorel "Grizon" Ghita

Interviu cu Viorel "Grizon" Ghita

Mesaj catre alergatorii incepatori de orice varsta.

Ati incercat sa alergati cativa pasi in parc? V-a fost foarte greu? V-a venit sa lasati naibii toata povestea si sa plecati acasa?

Nu faceti asta! Nici nu stiti ce mult veti pierde in viata daca renuntati acum.

Cu treisprezece ani in urma, cand am descoperit intr-un ziar un club de jogging, tocmai ma lasasem de fumat (de la 2 pachete/zi timp de 22 de ani), aveam cam 10 Kg mai mult ca acum si o conditie fizica aproape de zero (in ciuda unui trecut indepartat in arte martiale). Si abia implinisem fix 40 de anisori.

Intr-o dimineata m-am trezit imbracat in chiloti de sport in parcul IOR-Titan, intr-un grup de alergatori de la club, care tropaiau pe loc de energie si nerabdare. Nu cunosteam pe nimeni. La un semn au plecat toti ca din pusca, condusi de Dl. Taina, un nume cunoscut printre veterani (avea atunci 61 de ani). Eu, dupa ei... primii 200 de metri. Distanta dintre mine si pluton crescand rapid si implacabil, eu gafaind-horcaind, cu inima batand sa-mi sara din stomac si ochii incetosati de transpiratie si lacrimi, (recunoaste cineva senzatia?) m-am oprit si mi-am zis: ''Duca-se! Nu-i de mine! Fiecare cu ce poate...’’ Apoi m-am intors si am plecat spre locul unde parcasem masina. Cineva din pluton (Dl. G.P., dumnezeu sa-i dea sanatate) a observat miscarea, s-a oprit, s-a intors dupa mine si a inceput sa ma dascaleasca:

- Jogging-ul nu este numai alergare. Sambata ai voie sa si mergi. Ai noroc, azi e sambata.

Vestea asta m-a inseninat. Am inceput sa merg agale alaturi de el, admirand ratele de pe lac. Peste vreo 3-4 minute si-a luat seama si m-a apostrofat: ,,Las-o Dracu' dom inginer... n-am venit la plimbare... am mers destul... hai sa mai si alergam..." si tot asa, ba mers, ba alergat, pana am terminat turul lacului (cam 3,2 Km). Cand am ajuns iar in locul de unde plecasem am simtit ca ma ridic de la pamant aprox. 10 cm si incep sa levitez (si in ziua de azi ma mir ca n-a observat nimeni). Iar cand am revenit pe pamant eram un alt om. Nu mai ramasese pic de modestie in persoana mea. Eram umflat de mandrie. Alergasem aproape 3 Km!!! Neam de neamu meu... niciodata... ma intelegeti ! Imi priveam stramosii cu ingaduinta dispretuitoare (stramosi de origine cam rurala, care practicau probele de sprint, semifond sau garduri doar cand scapa taurul comunal in calduri prin mijlocul satului)....

Si uite asa, cele mai mari doua satisfactii pe care mi le-a oferit pana acum obiceiul vicios de a alerga au fost: odata atunci cand cu primul tur de lac, (credeam atunci ca sansele mele de alerga vreodata un maraton sau de a ajunge in rai sunt absolut nule) si a doua, unsprezece ani mai tarziu, cand am terminat, totusi, primul meu maraton, Sighisoara-Medias 2006.

Dupa cursa de 42 km, la Medias, m-am simtit un pic rau. Si cine credeti ca s-a repezit in cel mai apropiat restaurant sa-mi caute o sticla cu apa minerala? Acelas G. P. (care tocmai terminase al 17-lea lui maraton), acum bun prieten, cu care tropaisem impreuna in ultimii ani peste o mie de km.

Si ca sa termin intr-o baie de lacrimi, daca omul ala n-ar fi intors atunci ochii spre mine si inima lui nu s-ar fi incalzit putin, viata mea ar fi avut un cu totul alt curs (pe vremea aceea lucram in stresul santierelor, eram suprapondral, nu-mi era de loc frica de alcool si aveam in fatza un viitor stralucit de chefliu-obez, viitor impodobit cu trei numere crescatoare de la an la an: valorile tensiunii, glicemiei si colesterolului (viitorul meu de atunci este azi prezentul majoritatii colegilor mei de generatie care inghit in fiecare zi mai multe medicamente decat iau eu energizante Sponser intr-o saptamana).

Povestindu-va aceasta parabola cu tenta budista - absolut adevarata dealtfel - prin care vreau sa-i incurajeze pe oameni sa alerge, consider ca fac o fapta buna de care sper ca cineva acolo sus in cer tine socoteala. Pentru ca, stiti, poate nici sansele cu raiul nu sunt chiar zero... ca doar maratonul l-am facut... Ba chiar am mai facut inca unul de atunci (MIB 2008).

Mi-e teama, dragi incepatori de orice varsta ca n-o sa aveti toti norocul meu la prieteni. Asa ca nu renuntati, dati-i inainte cu fuga, singuri sau cu cativa amici, documentandu-va din carti sau de pe net, si daca totusi va e greu, veniti la clubul nostru RO CLUB MARATON unde suferim toti de aceeasi pasiune a alergatului (club din care face parte, evident, si prietenul meu G. P.)

griz1
griz4
griz7
Fa-ne o scurta prezentare a ta (altceva decat partea sportiva)

Mi-ar placea sa ma prezint: inginer intre doua varste, sau in plina maturitate. Stiu insa ca tinerii numesc batran pe oricine a trecut de 50 de ani. Eu am 53. In plus sunt bunic. Am o nepotica de un an si trei luni care a facut deja primii pasi... spre maraton.

Principala mea calitate cred ca este faptul ca pot sa-mi privesc propria persoana cu oarecare detasare si umor. Adica recunosc sincer ca nu sunt cel mai destept si cel mai frumos om din lume. Nu ma mai contraziceti ca nu sunt.

Ei bine, daca esti convins ca nu esti tu buricul pamantului, atunci esti deschis catre ceilalti si poti sa inveti oricand de la tineri si de la femei (glumesc, sa ma ierte toate Doamnele din lume) si de la oricine iti este net superior intr-un anumit domeniu (de exemplu alergarea, IT-ul, etc.).

Ca un fel de anecdota, acum vreo cativa ani eram incepator la un curs de Taijiquan (Tai Chi Chuan, stil de arte martiale interne, chestia aia pe care o fac chinezii tineri si batrani cu miile in parcuri, ca un fel de dans lent cu miscari de lupta). Am observat ca unul dintre cursanti (spre 50, dar bine facut) vorbea respectuos si cu Dumneavoastra cu o fetitza de 12 ani care fusese sase luni la o scoala de Taijiquan din China in Muntii Wudang. Ea se ocupa de grupa noastra de incepatori.

Pentru ca aveam ochiul oarecum format, l-am urmarit pe tip cum se misca, si dupa primul antrenament m-am dus la el si i-am spus: faci karate... zi-mi si mie unde si cum. A negat si mi-a cam intors spatele. Dupa vreo cateva luni si dupa ce a venit odata pe la mine pe acasa si a plecat cu un brat de carti despre orient, am devenit prieteni si am aflat ca avea 35 de ani de karate stilul "goju ryu" in spate, era antrenor la cateva sali din Bucuresti iar elevi de-ai lui erau campioni nationali. Deci tipul intre doua varste care timid si respectuos cerea sfaturi si indrumari unei pustoaice de scoala generala, ar fi putut, daca ar fi vrut, sa ne scoate in suturi afara din sala pe toti ceilalti 40 de elevi, in mai putin de 5 minute. Dar in clipa aia si in locul acela, fata stia mai multe decat el despre Taiji Quan. Si el respecta lucrul asta.Pentru mine a fost o lectie de modestie. Domnul acela si Cristian Chiurlea sunt oamenii despre care spun mereu ca am avut noroc in viata sa-i cunosc si sa invat de la ei.

griz8

Cand ai inceput sa alergi? Ce te-a determinat sa dedici timp acestei activitati?

Absolut banal. Am inceput sa alerg dupa ce m-am lasat de fumat si am inceput sa ma ingras. Am fost chiar surprins cand alergarea a devenit o pasiune si o necesitate as spune organica. Daca trec doua zile fara sa alerg mi se pare ca au trecut doua saptamani. E aproape de o patologie a spiritului, de un drog.

Ce te-a atras la alergarile pe distanta lunga?

Paradoxal, tot lecturile despre orient si arte martiale. In Japonia se spune ca o arta martiala este o lupta cu tine insuti. Daca vei castiga aceasta lupta, vei putea, eventual, sa-ti invingi si adversarii.

Ei bine, am constatat pe propria piele ca alergarea pe distante lungi este cu adevarat o lupta cu tine insuti. In timp ce la orice sala poti sa mimezi exercitiile, pe stadion sau in parc ori alergi ori mergi. Diferenta e foarte mare si n-ai cum sa mimezi alergatul.

Alta anecdota: acum doi ani am facut cateva antrenamente la o sala de goju ryu, unde antrenorul imi era prieten. In acest timp alergam si dupa un concurs de semimaraton in care m-a ros tricoul ingrozitor (am o problema cu tricourile), cand m-am dus la sala si m-am schimbat le-am aratat "durilor" cu centuri negre niste zone uriase de sub brat aproape jupuite de piele si mameloanele cu coji de sange uscat. Apoi le-am spus ca am fost la un concurs de alergare mai serios si i-am intrebat daca ei, dupa un concurs de-al lor, arata tot in halul asta. Mi-au zis ceva despre niste vanatai, dar oricum, au fost foarte impresionati.

De ce ai ales in mod particular maratonul?

N-am ales eu maratonul. Maratonul m-a ales pe mine. Din ziua cand am reusit sa alerg 10 km dintr-o bucata n-am mai vazut in fata ochilor decat cuvantul Maraton. Fusesem ales. Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost sa ma antrenez si sa-l termin pe primul. Dar a durat cativa ani. Si un rusinos abandon la km 30 al unui maraton al Bucurestiului prin 2004. Cu atat mai mare a fost satisfactia cand l-am rezolvat pe primul.

Cum te antrenezi? Ce strategie de antrenament ai? Povesteste pe larg despre antrenamentele tale.

Pana acum un an am alergat mai mult dupa ureche. Stiam ca exista metode de antrenament eficiente, dar le cam ignoram. Faceam in jur de 2200 km/an dar numai alergare monotona, de mare uzura, pana am avut ceva probleme cu coloana.

Intervale am inceput sa fac abia anul acesta. Sincer sa fiu, doar dupa ce m-am inscris pe forumul "maraton info ro" mi s-a largit orizontul, m-am intalnit cu oameni pasionati, la curent cu metodele moderne, care cunosc necesitatile de nutritie ale alergatorului. Cand pregateam Maratonul Bucuresti am "furat" cate ceva din metodele de antrenament ale lui Vlad Victor puse pe forum, iar Marius Nitoi si Boldiszar Sandor m-au sfatuit de bine din toata inima, dovada ca rezultatul pentru mine a fost multumitor si mobilizator. Mai am de lucrat la ultima parte a cursei, pentru ca pe cele 4 ture de 10,5 km am facut 58:09 min, 58:02 min, 1h 05 min si 1h 24 min(!).

In principiu ma antrenez in timpul saptamanii la stadion, (intervale, "scara", adesea dupa ora 20), iar sambata si duminica dimineata in parcul Herastrau, cu un grup de prieteni. Long run.

Cum ti-a schimbat viata faptul ca dedici o buna parte din timp antrenamentelor de alergare?

De necrezut cat iti schimba viata o pasiune si mai ales alergarea, mare consumatoare de timp. M-am desprins atat de mult de vechiul meu stil de viata (nu uitati ca am fumat pana la 40 de ani) incat acum nu-mi vine sa cred cand ii vad pe prietenii mei stand linistiti acasa la TV sau "odihnindu-se" dupa o zi de serviciu, cand afara e o vreme tocmai buna pentru antrenament.

Esti sprijinit de cei din jur in privinta acestei pasiuni?

Bineinteles, in masura in care ei sunt convinsi ca nu trebuie sa te pui cu nebunul. Prietenii in schimb fac nesfarsite exercitii de umor pe seama mea, dar nu ma supar pe ei. Fac si ei ce pot.

griz2

Consideri ca varsta este un impediment? (referitor la alergari si participari la maraton).

Sigur ca da! Mare atentie la varsta! Copii sub 12 ani nu trebuie sa faca maratoane! Glumesc. Am inteles intrebarea. Nu am "decat" 15 ani mai mult decat Constantina Dita. Iar daca ea a avut curajul sa concureze in primul esalon al marii performante la 38 de ani, pot si eu sa alerg maratonul in ultimul esalon lipsit de performanta, unde amatorii alearga de placere.

Ce inseamna pentru tine maratonul? Cum "traiesti" cursele? La ce te gandesti in timpul unei alergari pe distanta lunga?

Maratonul este pentru mine ceea ce este pentru toata lumea. O batalie. Daca l-ai terminat, ai castigat-o. Daca ti-ai imbunatatit PR-ul, ai mai castigat-o odata. Daca ai prins o pozitie buna la categoria de varsta, iar ai castigat. E o singura batalie pe care poti s-o castigi de mai multe ori. E drept ca te si solicita foarte mult. Nu atat cursa pe care in cateva ore o termini si scapi, ci lunile de antrenament dinainte. Din pacate la nivelul meu maratonul dureaza foarte mult. Am timp sa ma gandesc la o multime de lucruri. Pe unele portiuni, cand imi e mai greu, folosesc o mantra sau o formula de autosugestie ca sa mai uit de durere.

Ce aspecte pozitive a adus in viata ta alergarea? Dar negative?

Pai dupa serviciu imi aranjez echipamentul si plec la antrenament. A doua zi, daca nu alerg, imi oblojesc locurile dureroase, mai caut pe net ceva despre alergare, mai scriu ceva pe forum, mai citesc o carte. A treia zi iar alerg. Si tot asa. Cel mai important aspect pozitiv este ca nu am timp sa ma gandesc si sa ma vait cum mai trece timpul si cum mai imbatranesc, lucru pe care il fac (cu un soi de masochism) mai toti colegii mei de generatie. Si pe urma pare destul de deplasat sa te gandesti: azi am alergat 15 km. Peste trei luni alerg maratonul. Vai, cum mai imbatranesc!

Aspecte negative? Da, si dureroase. M-am cam rupt de vechii prieteni. Nu-mi pot stabili un program comun cu ei si nici macar subiecte de interes comun. Nu te poti duce cu prietenii la un restaurant sau in vizite cu familia sambata seara, iar duminica dimineata sa te intalnesti la ora 8 in parc cu baietii la o partida de 15 km.

Prietenii vechi cu care mai fac schimb de carti sau de barfe nici nu vor sa auda de marci de pantofi de sport, energizante sau trasee de antrenament, in schimb discuta despre noile medicamente contra diabetului sau hipertensiunii, despre soiuri de vin, baruri noi, sau despre condimente pentru gratar. Ce sa mai vorbim, stiti cum e. Cand prietenii aud ca ai fost la un concurs te intreaba: Ai castigat vreun premiu? Cum nu te-ai dus sa castigi? Pai de ce te-ai mai dus?

Indraznesc insa sa spun ca mi-am facut noi prieteni in aceasta mica lume a alergatorilor de distante lungi din RO.

griz9

Pe cine admiri ca sportiv?

In topul meu conduce detasat domnul Cristian Chiurlea. Din o mie de motive. Printre ele si faptul ca a fost si este un mare sportiv. A facut performanta la juniori si seniori in orientare turistica. Acum practica alergarea de anduranta, cu rezultate excelente in ultramaratoanele montane. Prefera Alpii. In plus fost un mare antrenor cu elevi campioni nationali (tot in orientare). Cu toate astea a avut rabdare cu mine, un nimeni in atletism, am alergat impreuna, m-a asteptat cand oboseam, mi-a dat sfaturi si mi-a povestit din experienta lui nesfarsita. Cand am alergat prima oara cu dansul, abia reuseam sa termin un lac Herastrau. Au trecut vreo doisprezece ani de atunci. Sunt convins ca fara dansul nu as fi facut primul meu maraton. In toti acesti ani l-am avut exemplu in fatza ochilor: lucreaza 4-5 antrenamente pe saptamana indiferent de vreme. Iar vara pleaca prin Europa cautand concursuri in care sa-i umileasca pe veteranii (si pe multi tineri) de acolo. Pe urma se intoarce si se ocupa si de cei de aici. Parca este facut din piatra, iar anul viitor va schimba prefixul cu 7 in fatza.

Ce mananci? Ai un regim adecvat efortului pe care il depui?

Mai am multe de invatat despre alimentatie. Invat de la mai tinerii si mult mai informatii mei colegi de la club si de pe forum.

Cum se imbina viata sportiva cu cea profesionala si cu cea de familie?

Familia ar fi foarte fericita sa i te dedici zi si noapte, dar daca ai putin talent la povestit si descrii cum vei arata peste zece daca renunti acum la alergat, adica alcoolic, fumator, obez si hipertensiv, familia iti va spune: hai, ia-ti echipamentul si du-te la alergat, dar sa nu stai mult ca trebuie sa mergem si la cumparaturi. Iar eu am ceva talent la povestit.

griz6

Ce parere ai despre situatia maratonului in Romania?

Nu-mi explic situatia. Ma depaseste. Ma uimeste chiar. O sa-mi spuneti ca sunt marcat de varsta, dar am primit pe net un text (nu stiu autorul) care e in rezonantza cu uimirea mea:

"Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Suntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, nevenita din nici o stepa, neadusa de nici un avion. O populatie care a evoluat in interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urland din toti bojocii: "Am avere, am valoare!"

Totusi aparitia RO CLUB MARATON si grupul de tineri care s-a adunat in jurul lui imi dau sperante in ce priveste viitorul maratonului in Romania. Totusi sperantele sunt modeste si vizeaza un viitor destul de indepartat.

Povesteste-ne o intamplare deosebita sau care te-a marcat, legata de alergare (antrenament sau concurs).

Acum vreo sase ani alergam 10 km la Baia Mare, la Nationalele de Sosea pentru Veterani. Cred ca era primul meu concurs, nu prea eram in forma si nu indraznisem sa ma inscriu la 20 km, unde erau toti colegii de antrenament. Cam dupa 5 km m-am blocat in spatele domnului Iamandi (are aproape 20 de ani mai mult ca mine si e multiplu campion national dar la 400 si 800 de metri). Nu puteam sa-l depasesc cu nici un efort. Din spate a venit si m-a depasit o alergatoare din Bucuresti pe care o cunosteam si care isi lasase in urma concurentele. Trecand pe langa mine a vazut situatia si mi-a spus doar "Haide!". A luat-o usor inainte, "tragandu-ma" din locul unde ma blocasem. Apoi si-a vazut de cursa. Atunci am fost socat, pentru ca nu reusisem sa accelerez oricat ma straduisem de unul singur. Nu intelegeam puterea spiritului. Mult dupa cursa aia am auzit de "iepuri" si alte lighioane.

Crezi ca maratonul este un sport pentru oricine? Care ar trebui sa fie calitatile unui alergator de maraton? (amator, ca noi).

Sincer sa fiu, aproape as spune ca daca am reusit eu, poate oricine, daca e cat de cat sanatos. Secretul este insa pasiunea. Cred ca oricine poate sa faca un maraton (daca nu e foarte preocupat in cat timp il termina), dar numai daca ii place la nebunie sa alerge.

Ce planuri de viitor ai? (legat de alergare si maraton).

Marathon de Paris, 5 aprilie 2009. Sa-mi tineti pumnii.

griz3

griz5
griz11
griz10

Sic transit gloria mundi... asa m-a instruit Griz sa scriu sub aceaste poze. Eu unul cred ca e vorba doar de o alta etapa din viata. Nu cred ca tanarul din imaginea de sus  putea sa alerge maraton, asa cum o face domnul din imaginea de jos  :)


Adauga comentariuNici un comentariu.


Ice Power Sponser Lysi Isostar Travel House Nike Flanco Salomon Centrul de nutritie Superfit Seba Med

Compress SportNutricultNewsmanphoto-marathon.ro

Home | Ro Club Maraton | Competitii nationale | Maratoane in lume | Antrenament | Nutritie | Sanatate | Povesti | Termeni si conditii | Contact
Copyright Ro Club Maraton 2019. Toate drepturile rezervate. - Website realizat de PHP Coder  si Triumf ®
Fondator Serban Damian, 2007